Dupa o saptamana de Oculus

Realitatea este doar o iluzie, chiar daca una foarte persistenta. Albert Einstein. 

Am avut prima experienta cu Oculus acum 2 ani la Siggraph, in Los Angeles. Era un stand micut printre multe alte standuri care prezentau varii tehnologii unele mai impresionante decat altele. Curios de fel, nu am ezitat sa ma urc in scaunul de acolo si sa las pe domnisoara  sa imi puna pe cap o hardughie neagra legata cu nspe fire de un computer iar pe maini niste manusi (sau senzori, nu imi mai amintesc exact). Desi rezolutia era una lamentabila si nici timpul de raspuns asa grozav nu a durat mai mult de 5 secunde ca simturile sa imi fie pacalite in totalitate. In interior era vorba doar de habitaclul unei masini de curse ce statea pe loc insa si asa prima reactie a fost sa pun repede mainile pe volan si sa o conduc. Apoi a urmat un moment de disonanta cognitiva ciudata atunci cand am observat ca mainile virtuale imi treceau prin volan. Rational am stiut tot timpul ca nu e real insa la nivel de subconstient acest lucru nu facea nici cea mai mica diferenta. M-am ridicat din scaun cu o puternica senzatie ca abia ce am gustat o frantura de viitor. Ma simteam cumva onorat de eveniment.

Prototipul de la Siggraph nu era altceva decat ceea ce va deveni peste un an primul devkit Oculus si care dintr-o fericita intamplare a ajuns si pe la Gameloft asa ca am avut cateva zeci de ore sa experimentez cu el. Desi impresionant din multe puncte de vedere, calitatea imaginii si latenta erau departe de ideale, facand imposibila jucarea unui joc cap-coada.
Doi ani dupa primul contact si in clipa in care am vazut primele filmulete cu Alien : Isolation in actiune pe DK2 m-am hotarat sa cumpar dracia la suprapret pe ebay. Sincer nu aveam chef sa astept 2-3 luni ca poate in cele din urma sa imi vina si mie randul la o livrare.Din fericire in clipa in care am apasat butonul de finalizare “buy” , modelul pe care pusesem ochii fusese deja cumparat. Pe jumatate ofticat, pe jumatate relaxat ca nu am dat o caruta de bani pe ceva de doua ori mai ieftin am dat de curiozitate un search pe OLX. Spre surprinderea mea l-am gasit la un pret cu 40% mai mic si abia adus in tara unui baiat din Berceni. De data asta nu am stat pe ganduri, l-am sunat si in 2 ore deja il aveam in maini.

Dar sa trecem la impresii:
-Rezolutia e mult imbunatatita, contrastul si luminozitatea la fel. Efectul de screen door e in continuare insa poate fi ignorat cu putin efort. Desi cam tot ce am incercat este jucabil si placut e clar imho ca modelul final ar trebui sa aiba 4k rezolutie. Nu neaparat pentru a rula aplicatiile in ea ci pentru a elimina complet vizibilitatea spatiului dintre pixeli. Poate pana atunci vor fi si placi video suficient de capabile.
-Latenta e ca si inexistenta. Devkitul are doua moduri de folosire, unul direct care elimina procesarea intermediara in windows si unul similar vechiului model in care devine un monitor secundar al computerului. Personal nu am constatat diferente de lag intre cele doua.
-E mai usor , mai mic si mai comod pe cap. Si desi per total e mai multa firaraie datorita camerei infrarosu necesara trackingului pozitional din HMD nu iese decat un fir, si acela prin spate.
-Trackingul pozitional face o diferenta enorma si mai adauga o caramida lipsa in construirea unei experiente complete, de nedestins de realitate.
-Este in continuare foarte dificil sa faci sa mearga o aplicatie/joc pe el. Unele merg din prima, pentru altele e nevoie sa dezactivezi serviciul de oculus din windows, unele necesita multi pasi pentru a le porni iar altele nu merg deloc. L-am testat si la job si acasa  iar demo-uri care mergeau fara probleme acolo , acasa nu mergeau deloc (adica porneau pe monitorul principal si nu apareau pe Oculus deloc).

Ce e de jucat/facut pe el ?
Desigur ca exista si porn pe Oculus. Exista filmele de la oculusrealporn.com/  pe care am reusit sa le rulez pe DK1 dar din motive tehnice nu si pe DK2. Exista si subredditul de oculus nsfw unde amatorii pot gasi varii senzatii tari in materie de pornografie virtuala. Dar sa lasam subiectul pentru alta data si sa vedem ce altceva e cool la Oculus.

Exista deja o caruta de jocuri care suporta DK2 nativ. Dintre ele o sa mentionez doar cateva:

Alien: Isolation.
Recunosc, nu am avut curaj sa il joc prea mult in VR din motive lesne de inteles. Am incercat de cateva ori modul survivor  in sesiuni de 2-3 minute si de fiecare data s-a soldat cu un inceput de atac de cord. Desi creierul imi spunea constant ca e doar un joc intregul corp reactiona de parca ar fi fost real. Sound designul, integrarea de Oculus, fluiditatea jocului m-a facut de cateva ori sa urlu si sa ma sperii mai tare decat in cele mai intunecoase momente de AVP la vremea lui, noaptea si cu casti. La AVP rezistam si jumatate de ora, la asta nu.

O sa las pe altii sa prezinte mai bine experienta:

Quake 2
Da, cineva s-a gandit sa redea viata jocului de 20 de ani aproape si a facut o treaba extraordinara. Portarea pe Oculus este mai buna decat cele oficiale de la Valve si exista cateva pagini de setari specifice Oculus pentru a gasi combinatia ideala.
Trebuie sa recunosc ca am fost foarte incantat de faptul ca am putut retrai una din experientele copilariei la un nou nivel. Datorita display-ului txturile lowres si calitatea modelelor nu deranjaza, ba chiar se preteaza. In plus e unul dintre acele putine jocuri in care controlul armei este separat de cel al camerei, permitandu-ti sa tragi in cineva in timp ce te uiti la altceva.

Half-Life 2 & Portal
Valve au fost printre primi care au sprijinit miscarea Oculus si au oferit suport nativ. Experienta e una smooth si altceva nu prea am de spus aici 🙂

Nu o sa mai continui cu jocurile, dar o sa numesc cateva pe care le-am jucat in conditii excelente :
RADIAL-G , racing 360 grade, generator de senzatii tari
Trackmania 2, toate arenele. la fel portat impecabil si la fel de catalizator pentru goluri in stomac.
Vanguard V , Reminescenta a vechilor jocuri din salile de pacanele, perfect adaptat in VR
Time Rifters : Nu pot spune ca l-am inteles insa am jucat doar 5 minute. O sa mai incerc.

Pentru o lista completa precum si review-uri recomand site-ul Rift Arcade.

Alte experiente

Un lucru care m-a impresionat foarte mult, mult mai mult decat ma asteptam este experienta cinematografica in VR. De exemplu cu acest programel Cineveo pot avea fara mari probleme o sala de cinema la mine acasa. Este probabil experienta cea mai imersiva si lipsita de probleme pe care am avut-o pe oculus. Datorita faptului ca e o simulare in care stau pe scaun ca si in realitate nu a intervenit niciun fel de discrepanta intre inputurile senzoriale ramase si cel vizual. Programul suporta o multitudine de sali de cinema, are o interfata a la Minority Report ce pluteste in aer langa tine si suporta cam orice format, inclusiv 3d. A fost o experienta interesanta sa ma uit la un film 3d intr-un spatiu 3d in 3d.

Senza Peso este un experiment artistic foarte interesant. Putem de dragul discutiei sa ii spunem un scurtmetraj 3d prerandat 360 grade. In cateva secunde am fost transportat intr-o lume magica, muzicala, spectaculoasa. Consider experimentul ca fiind exemplecativ in ceea ce priveste viitorul expresiei artistice si de ce nu, al cinematografiei in general.

Sightline e si el un experiment artistic, dar cu tente ceva mai puternic infipte in psihologie. Intregul scenariu se petrece pe un scaun si singura forma de interactivitate pe care o ai cu mediul este prin privire. Jocul poarta numele pe care il poarta deoarece in afara campului de vedere se intampla toata magia. Intregul peisaj se schimba putin cate putin acolo unde nu il privesti insa fara ca vreodata sa fie ceva in neregula. E mereu diferit insa intodeauna coerent. Universul evolueaza de la o camera in fata unui computer, la un spectacol de particule animate, la aparitiea unor bucatele de iarba si apoi copaci, munti, castele, blocuri pentru ca in cele din urma sa te poarte in spatiul cosmic si din nou pe pamant. Cred ca reprezinta o metafora pentru univers 🙂 . Oricun pentru cei ce au posibilitatea il recomand cu caldura, e un trip excelent.

Concluzii.

De fapt concluziile le-am tras cu destul de mult timp in urma. Dupa 30 de ani de aproape VR, promisiuni, idei, concepte si vise iata ca suntem in sfarsit in punctul in care realitatea virtuala e ceva nu doar plauzibil ci chiar la indemana pentru oricine are chef sa cheltuiasca 350$ si e cat-decat tech savy. Totul datorita smartphone-urilor si goanei nebune dupa rezolutie care a permis realizarea de display-uri 1080p ce incap intr-o palma. Intr-un fel sau altul ii putem multumi lui Steve Jobs pentru asta.
Cred cu toata sinceritatea ca desi jocurile si filmele in forma actuala nu vor disparea mediul insa se va schimba radical. Putem spune adio televizorului din sufragerie, nu are rost sa ai un ecran de 2 metri in fata la 4000$ cand poti avea un ecran de 100m la 300$ si care sa vina cu o sala la alegerea ta si chiar sa o poti lua cu tine oriunde. Jocurile or sa sufere si ele transformari masive si pe masura ce tehnologia vr va prinde la public va exista o parghie pentru ca tehnologii noi de control sa devina accesibile. Tehnologii ca Virtuix Omni de exemplu (care promite o metoda de jucat distractiva si  sanatoasa) sau Sixense ce promite si el folosirea intregului corp in VR.
Ma declar impresionat din nou, si desi nu o sa petrec foarte mult timp in realitate virtuala din aceleasi motive pentru care nu petrec prea mult timp nici in jocuri sau in filme sunt convins ca realitatea virtuala impreuna cu cea augmentata sunt viitorul imediat al tehnologiei consumer si al entertainemntului. Drumul pe care a plecat Oculus este unul greu, cu multe obstacole de intampinat insa in acelasi timp unul destul de sigur.

Acum ma voi duce sa vad Guardians of the Galaxy in spatiul virtual, profitand cumva de faptul ca e tras din sala si imi permit pierderea de rezolutie in favoartea castigului de imersivitate.

View my gallery here: