Imi place la nebunie sa ma plimb printre zidurile atat de frumos imbatranite ale unui oras stravechi. De fiecare data am sentimentul ca retraiesc momente dintr-o alta viata, intr-un alt timp. Sighisoara din punctul meu de vedere e ceva mai frumos si mai putin comercial decat Sibiul vechi sau Brasovul, orase pe care le-am vazut anul trecut si mi-au incantat atat inima cat si obiectivul. Pot sa ii reprosez doar faptul ca cetatea e extrem de mica si sunt cam multe audiuri si bmw-uri pe strazile neasfaltade de acolo. Chiar si asa, e un loc ideal in care ma pot refugia, departe de oamenii tristi si nervosi din Bucuresti, departe de trafic si de zgomot.
Insa a fost nevoie de doar cateva cuvinte, rostite in toiul unei conversatii intre 2 localnici, ca sa ma aduca brusc si oarecum amuzant cu picioarele pe pamant. Cuvintele erau cam acestea: “no’ hai sa o lasam pe Elodia sa se odihneasca si sa mergem si noi !”
Foarte misto vreme ai prins.
Si vad ca si tu te feresti de oameni. 🙂
No’ mi s-o f?cut dor de “acas?”! Faine fotografiie!
buna seria, imi place mult penultima. atmosfera si relatare buna!
spor!
Ce-mi place sa vad locuri si cadre pe care le-am vazut si eu, interpretate cu totul si cu totul diferit. Selectia mea de poze de la Sighisoara cuprinde aproape exact aceleasi locuri pe care le-ai prezentat si tu aici, dar fotografiile difera considerabil.
Felicitari, sunt superbe! :p
foarte frumoase!
SUPERB acest post! E unu din cele mai bune posturi pe care le-am vazut din Sighisoara!
Oricum, super bun blogul, imi facu placere mare sa ma uit pe fotografiile tale!
Felicitari!
Sunt reusite pozele, aduc cu ele misterul de care vorbeati ca va face placere cand va aflati in mediul acesta medieval al Sighisorii. Recunosc cu greu, in ciuda faptului ca sunt sighisorean (plecat insa dupa anii de studentie), cele mai multe cladiri datorita unghiului original de fotografiere, nepracticat de vizualizarea obisnuita a ochiului. Mi-as fi dorit sa vad si niste titluri, recunosc ca ar fi fost foarte greu de gasit, sau un al 2-lea cadru insotitor de orientare ca sa-mi satisfac curiozitatea recunoasterii unor locuri. Totusi data fotografierii ar fi putut fi afisata. Cate pretentii, nu? Felicitari si succes pe mai departe, poate acesta va e doar inceputul pe meleagurile copilariei mele, de acum 60 de ani.