Daca e ceva ce am invatat acum 5 ani cand am renuntat sa ascult ce spune presa si mi-am luat inima in dinti si am petrecut o zi alaturi de emigranti la granita Grecia/Macedonia a fost fix asta: Sa nu mai ascult ce spune presa.

In mod normal in seara asta trebuia sa fi fost in Tanzania, insa soarta a facut ca zborul sa fie amanat si sa imi ofere oportunitatea de a vedea si eu cu ochii mei cine sunt acesti oameni care protesteaza impotriva restrictiilor anti COVID-19.
Ceea ce am vazut a fost in mare ceea ce ma asteptam, adica intr-un fel opusul a ceea ce vedeam la televizor.Mi-am adus aminte instant de cum prezenta Antena 3 protestele pentru Rosia Montana.Am vazut doar oameni tineri, fara semne de ultra nationalism, oameni frustrati de restrictiile cateodata de-a dreptul aberante impuse de autoritati. Oameni care si-au pierdut slujbele pentru ca nu au avut norocul asa cum am avut eu sa lucreze intr-o multinationala in someniul IT, oameni care s-au saturat de masuri ce nu au sens si cateodata par a sevi fix opusul scopului declarat (una principala fiind inchiderea magazinelor la ora 6, fortand cumparatorii sa se inghesuie intr-un interval mai mic de timp si deci cu sanse mai mari de infectare)

Desigur, au existat si eternii neincrezatori in virus cu am incercat sa stau de vorba cu ei si in mod surprinzator au fost foarte deschisi la argumente. Le-am explicat de mortalitatea in exces pe lunile noiembrie si decembrie, le-am explicat de valul 3 care vine si va lovi destul de dur. Si in cele din urma nimeni de acolo nu era cu adevarat idiot, cu un minim efort argumentele si-au facut efectul.

Scuzati incadrarea 🙂


Desigur, chiar si cu aceste argumente multi considera ca mortalitatea si gravitatea virusului nu e nici pe departe suficienta sa justifice masurile luate de autoritati. Iar aici consider si ca e dreptul lor sa aiba aceasta parere.
Insa una peste alta am vazut acelasi tip de oamei ca cei cu care am impartit asfaltul la protestele pentru Rosia Montana, Colectiv sau Ordonanta 13. Cu aceeasi voce comuna si in acelasi timp cu aceleasi discrepante si neintelegeri intre ei.


Cand am ajuns eu multimea era la Palatul Parlamentului. Erau vreo 3 mii dupa ochiul meu atunci cand au plecat spre Palatul Cotroceni. Pe parcurs au mai ramas vreo cateva sute si deja se simtea ca cei ramasi nu mai reprezinta acelasi tip de oameni precum cei initiali. Probabil asa s-a intamplat si in serile precedente, protestatarii au plecat incet spre case in timp ce galeriile le-au luat locul.

Cateva chestii de notat:
-Nimeni nu a strigat ceva de natura ultranationalista sau care sa para afiliata cu AUR. Nu am auzit nici macar un “Jos botnita”
-Am vazut cativa reporteri luand interviuri fix persoanelor din multime care aveau parerile cele mai extreme (de tipul cum ca virusul nu exista), pareri pe care din toate discutiile pe care le-am avut nu reprezinta o majoritate. Am continuat eu acele interviuri si am stat de vorba cu oamenii pana au inteles ca este totsi ceva destul de grav.
-In general, ca si la protestele impotriva ordonantei 13 au existat galerii si instigatori infiltrati. A fost cazul protestelor din ziua precedenta dar nu si cea de azi. Ca si a atunci, sunt doar o diversiune. Si diversiunea aia da apa la moara televiziunilor senzationaliste.
De data asta nu a fost cu bataie, nu a fost cu gaze lacrimogene, nu a fost cu pietre, sticle ca in seara precedenta. Presupun ca au fost alti oameni atunci. Cel putin nu pana la ora la care am plecat eu (cam 10:30) si ziceam ca au mai ramas putini dar cu expresii si aparente diferite, mai apropiate de cele ale suporterilor.

Traim vremuri interesante. E o situatie complexa cu multe aspecte. Exista oameni simpli care doar isi vor viata inapoi, vor eliminarea restrictiilor aberante. Exista agitatorii eterni care fac scandal. Exista cei din acest video care au tot dreptul sa fie suparati pe protestatari. Cunosc prieteni care si-au pierdut persoane dragi, pariniti de COVID. E o boala grea iar oamenii au multe feluri de a interpreta realitatea.

comments