M-am alaturat unui grup de emigranti sirieni ca sa vad care-i treaba. - DYSTALGIA : Aurel Manea photography & visuals

Imagineaza-ti ca stai la coada la un ghiseu al statului de 4 ore si sunt 35 grade iar tu stai in transpiratia proprie si a altora, asteptand ca respectivul functionar sa faca ce naiba birocratie are de facut si sa iti dea niste acte. Nu e greu sa iti inchipui ca te-ai vedea in situatia in care sa starnesti un scandal, nu ?
Acum imagineaza-ti acelasi lucru dar pe un maldar de gunoaie, in timp ce esti cu familia, dupa mai bine de 1 ora de mers prin soare si cine stie cate zile de calatorit in cine stie ce conditii. Si apoi, dupa toate astea, cand la final nu mai poti si izbugnesti in furie cineva te filmeaza iar filmuletul e folosit drept justificare, folosindu-ti imaginea pentru a te arata si pe tine si cei ca tine cu degetul.

M-am alaturat unui grup de emigranti sirieni ca sa vad care-i treaba

Am avut saptamana asta concediu. Nu aveam niste planuri in mod deosebit si un dialog de pe facebook legat de emigranti m-a facut suficient de curios incat duminica sa imi fac rapid bagajele si sa o iau spre sud si sa vad cum sta situatia de la fata locului. Cred ca am vrut in priumul rand sa vad cu ochii mei, dincolo de ideologia de care apartin, ce si cum sunt acesti oameni. Pentru ca am invatat sa rationalizez in detrimetntu lpropriilor sentimente, am de multe ori un conflict intern. In cazul de fata impartasesc frica majoritatii fata de consecintele asaltului de emigranti dar nu am cum sa imi justific asta in vreun fel. Asa ca o doza de empatie nu strica niciodata, insa nu am cum sa fac asta doar stand la calculator, citind si vazand niste poze. Si pot oricand sa ma insel. Asa ca zis si facut, duminica dimineata mi-am facut frumos bagajele, am comentat una alta pe facebook si am plecat la drum.
Planul facut in graba era ca pe langa asta sa ma si bucur de peisaj, sa urc un munte in Bulgaria si sa vad niste plaje stancoase prin Grecia. Partea cu muntele am facut-o in decursul zilelor de luni si marti. Fiind un val de caldura am plecat de acolo ostenit si prajit pe fata, gat si maini de la soare. Acest lucru mi-a fost destul de folositor astazi cand am ajuns la trecerea de frontiera dintre Macedonia si Grecia, langa micul orasel Idomeni.
Nu stiu exact la ce sa ma astept, de fapt singurul lucru pe care il stiu e ca Euronews mentiona ieri ceva legat de tensiuni ridicate in zona legate de emigranti in acea zona. Noaptea precedenta o petrecusem in Kerkini, la vreo 70km distanta de punctul de trecere asa ca nu am foarte mult de condus. Peisajul pana acolo este de o pustietate rara, iar in perioada asta valul de caldura a facut aerul si statul afara insuportabil pentru mine (Sunt o persoana a frigului si nordului iar acum e prima oara cand mergeam spre Grecia). Ma apropii incet de punctul de trecere si la un momentdat pe stanga, intr-o benzinarie vad grupul de peste 1000 de emigranti. Trag rapid pe dreapta, imi iau luat rucsacul si ma duc sa vad mai de aproape.
Scena imi aduce cumva aminte de o autobaza, un aeroport dintr-o zona foarte defavorizata a lumii. Mame, copii, tati, sacose, rucsaci, mult jeg si multa nerabdare. Nu ma pricep foarte bine la oameni si nu as sti sa spun daca si cati erau din Siria acolo insa per total amestecul de populatie era cam cel pe care m-as astepta sa il gasesc in orice zona defavorizata. Majoritatea pareau ok, cu cativa nu as vrea sa ma intalnesc noaptea pe strada si altii nu i-as fi vrut nicaieri in zona tarii in care traiesc. Cupluri tinere, cupluri in varsta, cu smartphone-uri si fara, unele mai negricoase, altele mai putin. Si toti asteapta sa se intample ceva, ceva ce la nici 4 minute se si intampla.
Cativa politisti de frontiera se agita, lumea se misca in jur, si un grup de vreo 100 persoane se strang in jurul unui ghid. Ghidul fluiera, striga ceva in araba si cei 100 pleaca dupa el pe un drum agricol perpendicular pe cel principal de vama. Ma uit in jur,incerc sa vad ce se intampla. Intreb un politist care imi spune ca frontiera cu Macedonia e inchisa si doar emigrantii sirieni pot trece in grupuri de cate 100. Ma uit spre grupul ce deja se indepartase, ma uit la politist si apoi o iau la fuga dupa grup. Bag aparatul foto in geanta, nu are rost sa starnesc tensiune cand deja e destula. Undeva la vreo 200m mai in fata, loc in care grupul a cotit dreapta catre granita un tip face semne catre mine si striga ceva ce nu inteleg dar contine cuvantul “crima” . Ma apropii, dand din maini ca nu inteleg. El intreaba ceva legat de Siria iar eu zic ceva de Romania si “photography”. Imi face semn sa trec.

Pornind la drum

Ajung grupul de emigranti din urma si ma amestec in multime. Ascund aparatul foto in geanta si scot telefonul pentru fotografii. In felul asta sunt la fel ca ei atunci cand pozez, pare ca pur si simplu imortalizez momentul. Faptul ca sunt prajit de soare dupa muntele de ieri precum si petele de pamant si mancare pe care le am pe haine fac sa nu para nimic iesit din comun la mine. Probabil oricum nu ar fi fost o problema mare, insa in felul asta pot sa privesc ce se intampla si sa si fie cat decat natural. Ma uit in jur si observ faptul ca de-a lungul drumului totul arata ca o scena de langa o satra. Pantofi, blugi, rucsaci, saci si pungi, sticle si cutii aruncate peste tot. Si cacat, foarte mult cacat peste tot iar caldura face mirosul sa duhneasca mai tare. Cineva termina de baut apa dntr-o sticla si o arunca pe margine. Pentru o clipa il judec si apoi imi dau seama ca nu am de ce, probabil si eu as fi facut la fel in locul lui.
La un momentdat se aude un sunet de alarma antiaeriana. In capul meu se desfasoara deja varii filme. Ma gandesc ca este alarma de frontiera, ca intreaga operatune e complet ilegala si de undeva de pe partea macedona cineva a tras un semnal de alarma. Dupa cum spuneam nu am nici cea mai vaga idee despre ce era vorba si cum urmeaza sa se desfasoare treaba.Din fericire realizez rapid ca respectiva alarma e doar un ringtone. Pentru cat eva secunde imi imaginez ce fel de viata trebuie sa fi dus inainte persoana respectiva incat sa aiba un ringtone de genul asta. Cat de la ordinea zilei sa fi fost acel sunet incat sa il poarte prin lume ca pe un memento. Ma mai uit in jur, incerc sa imi dau seama cate una alta despre respectivii oamenii din atitudine si expresii. Unii isi fac selfie-uri. Pe fetele multora se citeste o nerabdare si o fericire de parca ceea ce urmeaza este ultimul prag in calea fericirii lor absolute. Ultima suta de metri spre marea linie de sosire. Fac poze, zambesc, se saruta. Ai spune ca undeva dincolo de acea granita pe langa care momentan defilam in paralel ar sta munti de ciocolata, cazare gratis gratis si un unicorn roz alergand printre flori. Imi e mila de ei, chiar daca vor reusit sa treca nu ii asteapta asa mult de partea cealalta. Putin la nivel material si inca si mai putin emotional. Poate chiar doar ura.Si poate ca ura si frica respectiva vor crea conditiile sa devina sau sa ramana obiectul acelei frici. Poate ca asa functioneaza lucrurile, ce vezi aia ai.
Drumul urma sa aiba vreo 7km iar eu realizez ca am uitat apa si sapca in masina. Mai sunt vreo 4 iar eu deja gafai de sete. Ma intreb cui as putea sa cer niste apa si uitandu-ma in jur, gandindu-ma la propriu-mi gand zambesc pe dinauntru vazand ironia situatiei. Din fericire in curand urma sa apara niste apa la orizont si nu a mai fost cazul sa cer.
Ghidul indica sa facem dreapta. Intram pe un drum asfaltat si mergem de-a lungul lui peste un pod. In acest scurt interval trec cateva masini si pot sa vad priviri lungi atintite asupra noastra si cateva sutimi de secunda si asupra mea. Ma gandesc ce parere au despre mine, nestiind cine sunt si ce caut acolo, vazand doar un om intr-un grup de emigranti.Unii probabil mila, altii ganduri nu atat de prietenoase.
Mai mergem vreo 200m si din spate vine un taxi. Cineva sta de vorba cu taximetristul si apoi el si inca 4 din grup isi pun rucsacii in portbagaj si urca. Sincer, tot din nestiinta ma gandesc ca scena ar putea fi orice numai 5 persoane luand un taxi nu.Am filme cu spionaj si ilegalitati in cap, imaginatia o ia razna. In fine, la un momentdat coboram pe partea cealalta a drumului si jos, in umbra copacilor dintr-o padurice este un chiosc ambulant de racoritoare si kebab. In spate ruleaza un generator care alimenteaza dracia. 1 Euro o sticla de apa plata, 3 euro un red bull. Phoai – imi zic – cam scump pentru ceva aflat in calea unui convoi de refugiati. Cineva scoate niste bani . Chiar si asa toti am oprit sa ne facem plinul. Am luat o mica pauza, ne-am racorit toti si apoi am mers mai departe.

la mijlocul drumului se afla o duba din care se pot cumpara bauturi si mancare la suprapret.

prin padure

Drumul continua pe marginea padurii , catre granita, si apoi din nou in paralel printr-un lan de floarea soarelui. Trecem pe langa un tractor ce se ocupa cu ce naiba fac tractoarele pe camp. Barbatul din tractor face din mers semne ghidului sa mearga mai departe, e ok. Ma uit la ceas. Deja termometrul arata 35 de grade si nu mai e deloc fun pentru nimeni. Zambetele dispar, lumea devine treptat mai tacuta si mai trista. Exceptie fac evident copiii care incep sa planga. Ma uit la chipurile lor si incerc sa imi dau seama cum privesc ei intreaga aventura, nepatata de conceptiile adultilor despre ea. E distractiv ? Un un joc de-a mersul prin desert ? Ce le-or fi spus oare parintii inainte de a pleca la drum. Nu apuc sa ma afund prea mult in ganduri ca vad la orizont o tabara de refugiati. Abia acum incep sa imi dau seama ca treaba nu statea intocmai cum as fi banuit. Nu urma sa fie in moment in care cineva, mergan in paralel cu granita sa strige : ACUM, si apoi toata lumea sa tasneasca spre granita, care pe unde apuca. Pentru ca sincer sa fiu cam asta mi-am imaginat vazand filmuletele de pe facebook, o lupta scurta si rapida pentru libertate. Adevarul era insa mult mai mizer.

O mare groapa de gunoi

Nu pot descrie locul respectiv decat ca pe o groapa de gunoi, atat la propriu cat si la figurat. Undeva, in mijlocul unei cai ferate sta un gard uman de jandarmi pe linia ce desparte Grecia de Macedonia. De partea opusa se afla forte armate, presa si cativa oameni ce asteapta ca si familiile si lor sa ajunga de aceeasi parte ca si ei. De partea greceasca se afla vreo 1000+ de emigranti, cativa voluntari cu mancare, o sursa de apa la care te poti spala pe fata precum si cateva corturi de ajutor. Toate aflate pe o suprafata ce abia se mai putea vedea in spatele deseurilor. Scot aparatul foto incep sa documentez. Nu mai are rost sa ma prefac si oricum la fata locului se mai afla cativa reporteri chiar daca stau la distanta. Un barbat trece si isi imparte portia de dulciuri cu cei din jur. Il refuz politicos dar insista asa ca iau si eu unul. E multa tensiune si nervi in aer. Nu stiu exact ce astepta toata lumea insa clar ca toti asteapta ceva, sa li se dea drumul, sa treaca inspre Macedonia. Vreo ora ma invart printre oameni, incerc sa surprind cateva fete. Unii sunt foarte ok cu a se lasa fotografiati iar altii extrem de deranjati de asta. Unii chiar striga dupa mine si isi doreau fotografii de familie iar altii isi feresc chipurile lor si ale copiilor. Unii cu nervi, altii cu o rusine greu de descris. In momentul in care constientizez acea rusine apare in sfarsit si empatia, in totalitatea ei.

Ma gandesc cum e posibil sa te poarte cursul vietii atat de departe, atat de pe langa orice incat sa ajungi in asa hal. Sa mergi prin soare si caldura prin lume in cautarea oricarui bine il consideri tu ca este acolo. Si sa speri ca acum sau maine acel calvar sa se termine odata pentru todeauna si sa nu se mai termine, sa se intinda la nesfarsit pana cand iti roade ultima farama din sufletul pe care il mai ai, sa te inraiasca si sa te corupa, sa devii propriu-ti potential negativ. Ma gandesc cum ar putea ramane cineva o persoana decenta dupa toate astea ? Au trecut abia cateva ore si deja pe mine m-a ajuns caldura si mizeria aia, si imi vine sa iau o bata sa dau cuiva in cap. Am un inceput de insolatie, am uitat sa mananc iar putoarea din aer imi ajunge pana in suflet. O simt in mine si o simt in ceilalti. Spiritele se agita, apar primele incaierari cu politia. Se vede un nor de fum, am impresia ca s-a dat cu gaze, am un flashback de la Rosia Montana. Nu sunt gaze, este doar praful care se ridica din pustietatea aia la cea mai mica agitatie. Lumea ura, se imbranceste si imi vine sa urlu si sa imbrancesc si eu. Ne ingramadim toti langa gardul cu sarma ghimpata. Un barbat din multime incearca din rasputeri sa explice oamenilor ca trebuie sa mute copiii mai in spate, daca cineva din spate impinge vor cadea pe gardul de sarma ghimpata. Pun mana pe gard, e ascutit precum un cutit. Nimeni nu pare ca intelege spusele barbatului. Aceeasi persoana incearca sa convinga lumea sa plece si sa revina mai pe seara : “Nu e niciun tren, nu e nimic pe partea aia pana mai pe seara, credeti-ma. Luati-va copiii din soare, ii omorati”. Vorbeste in engleza, putini inteleg. Din spate vine o autoblindata cu mitraliera deasupra. Din ea coboara 10 soldati cu automate si se pozitioneaza de-a lungul granitei. In spatele lor se vad femei cu cipii asteptandu-si sotii sau soti asteptandu-si sotiile. Si apoi nimic nu se mai intampla.
Trebuie sa plec de aici, deja simt o senzatie puternica de voma. Nu imi dau seama daca e de la miros sau de la soare sau daca e o greada psihologica ce se manifesta fizic. Nu mai pot sa stau, plec. Si plec.
Reiau acealsi traseu, de data asta avand o greutate extraordinara in suflet. Nimeni nu mai trece, nu mai are rost pana diseara. E pustiu si nu se vad decat acele gunoaie pe care le-am vazut la venit. Drumul pare ca tine o eternitate. Imi pun pe cap tricoul, poate va preveni insolatia. Fiecare kilometru pare o ora. Ma uit la ceas, ma uit la gps si simt ca stau nemiscat. Termin apa ce o aveam in spate si ma apropii de locul unde data trecuta era acel chiosc de bauturi. Imi dau seama ca cele cateva grame si spatiul ocupat de sticla sunt mult prea mult, arunc sticla pe margine, alaturi de celelalte. Gata, am facut si eu acel gest de lipsa de civilizatie, pot fi arata cu degetul linistit.
Ajung in sfarsit la chioscul cu pricina. Nu mai erau decat doi vanzatori si 4 emigranti ce stateau si se racoreau pe scauna. Unul dintre ei fumeaza. Desi m-am lasat de aproape 3 luni as da orice pentru o tigara. Scot o bancnota de 5 euro si incerc sa cumpar o tigara dar nimeni nu are, a fost si aia luata de undeva. Intreb vanzatoarea si aceasta imi ofera cu placere una, fara sa imi primeasca banii. Imi iau si o noua sticla de apa, stau 10 minute sa imi revin. Imi torn jumatate din ea pe cap, incerc sa imi retrezesc simturile care incet-incet par ca reapar. Multumesc si urc dambul ce duce pe soseaua asfaltata. Acolo vad un taxi stationat si imi dau seama ca aia ar fi scaparea mea, ca ii dau taximetristului oricat si ma duce cei 3 km ramasi pana unde am lasat masina. As fi platit si 100 euro pentru asta. Ma uit insa inauntru si nu e nimeni asa ca ma asez pe marginea drumului si astept. In 5 minute apare taximetristul impreuna cu cei 5 emigranti care stateau mai devreme la o tigara. Il intreb daca ma poate duce pana la benzinaria de la trecerea de frontiera si el spune simplu : 10 euro. Pun bagajul in spate si apoi ma inghesoi pe bancheta din spate alaturi de 3 colorati. In cele 3 minute de drum schimb cateva vorbe cu unul din ei. E un tip din Afganistan, are azil politic si se afla in Grecia de 7 ani. Iubeste Grecia si iubeste grecii, cei mai prietenosi oameni de pe pamant. Lucreaza in restaurante si acum incearca sa ajunga pe insula Lesbos pentru urmatorul job. Nu am inteles ce si cum a ajuns acolo, de unde vine si de ce trece granita asa insa mi-a sus ca nu are decat acte de azil politic pentru Grecia. Asta e tot ce am inteles.
Cobor la benzinarie. Intru in masina si am cea mai puternica placere vinovata pe care am avut-o vreodata. Pornesc aerul conditionat si ma lafai in racoare. Deja experienta de mai devreme e undeva in spatele mintii, detasata de mine si distanta. Intru pe internet, caut o cazare pentru urmatoarea seara: Halkidiki, la o cazare frumoasa si linistita, ca tot romanul. In loc de plaja si distractie insa, ma asez la o masa cu o tigara si o sticla de… ceva in caractere pe care nu le inteleg.. si scriu un articol.
Iar maine toate astea nu se vor fi intamplat. Vor fi distante, vorbe, idei. Si totul va fi bine si frumos..
Ps: articolul e scris in relativa graba, intr-o ora cu totul. Va fi revizuit si finisat undeva in viitorul apropiat.

Editare ulterioara:
Casa Jurnalistului desfasoara un proiect colectiv foarte ambitios de jurnalism despre si printre refugiati, de-a lungul drumului lor catre inima Europei. Vor sta cu ei, vor calatori cu ei si vor dormi cu ei. Pentru cine vrea cu adevarat sa afle mai multe despre condititiile, oamenii si experientele de acolo acela e de departe cel mai bun loc de pornire si nu o experienta de cateva ore. Le urez succes. http://refugiati.casajurnalistului.ro/

Galerie Foto

comments

27 Comments

Reply
Mihai Says
03 September 2015

Ce spuneti de asta?
https://www.facebook.com/OfficialBritainFirst/videos/643065442505387/?autoplay_reason=all_page_organic_allowed

Traim in occidentul vestic unde stiu ca aici au drepturi si pot “ucide” legal.
Incet incet au ucis traditiile si cultura europei! Refugiati au venit toti, toti au spus in vremurile acelea “saracii de ei” insa astazi sunt impotriva pentru ca au venit sa isi impuna regulile si sa ceara interzicerea culturii europene pentru ca ea nu afce parte din cultura lor si se simt discriminati. Sa fim seriosi si fara mila. Dam un exemplu dur din pacate, un copil care a murit in mare. Cati copii au murit in antentatele facute de ei? Englezii publicau saptamana trecuta copii care erau invatati de mici sa fie extremisti.

Intrebare pt autor : de ce nu sunt trimisi in tarile bogate arabe? Unde au cultura si religia lor, limba lor? De ce? De ce nu fug acolo? Si vin aici? Pentru ca este comanda sa vina sa participe la slabirea si cucerirea europei. Din punctul meu de vedere este prea tarziu sa se mai faca ceva. Europa si nu numai s-a vandut gratis. DIn Romania posibil sa fie usor sa bva uitati la televizor insa noi aici in occidentul vesticm suferim agresiunilor si presiunilor arabilor. Frica o simtim noi zi de zi. Provocarile lor le simtim noi zi de zi. Hahalul care miroase peste tot, tot noi il simtim. Daca miroase a porc, ei fug repede la autoritati ca este inacceptabil. Domnule roman, cum mai mananci o bucata pe porc de Craciun? Craciunc are se cere a fi interzis in europa de musulmani (vedeti cazul Belgia an de an). Va rog vizitati si luati la picior Bruxelles sa vedeti ce inseamna arabi. Veniti in Franta, UK … sa vedem daca mai sustineti refugiatii astai care vin si fac scandal cerand drepturi, care lasa tone de mizerie asa numita civilizatia lor araba in urma… Acceptati naiv asa cum sunteti spalati pe cap de uniunea europeana condusa de capitalisti agresivi si rechini plini de interese personale in sange.
Trist! Nationalistii de azi au ajuns extremisti in ochii democratiei. Nationalist nu inseamna neaparat sa ignor strainul in tara mea insa il atac in momentul in care NU vrea sa se adapteze, sa respecte cultura si regulile tarii, asa cum o fac arabii : NU ACCEPTA NIMIC CI DOAR ISI IMPUN REGULILE LOR BAZATE PE RELIGIE SI LIPSA DE CIVILIZATIE SI RESPECT!

PS: Apreciez munca de a acrie articolul.
O zi buna
Reply
Rys Says
03 September 2015

Din pacate oamenii sunt rai!
… este trist sa vezi cum putem sa ne condamnam din cauza religiei, etniei sou a oricarei alte etichete atribuite care in cele mai multe cazuri nu tine de noi.
Reply
Anonymous Says
04 September 2015

Gresit cind esti a nimanui si vrei sa iti ajuti familia stai cuminte in banca ta si te rogi ca aceasta tara sa te primeasca si pe tine ca sa o poti lua de la capat si copii tai sa aiba un viitor in viata nu te apuci sa faci scandal ca nu este nimeni obligat sa te primeasca daca esti rau facand scandal risti sa (stai mai mult ,sa fii arestat,sau sa fii singurul trimis inapoi de unde ai venit in timp ce toi ceilanti sunt acceptati) ceia ce este si logic ptr ca nu ai venit sa faci scandal ca nu esti derbedeu sau (da)
Pingback: Legile UE privind imigra?ia ?i de ce sunt bloca?i refugia?ii în diverse ??ri – nwradu blog
Pingback: Links – 03.09.2015 -- fulgerica's blog – Doza ta zilnica de distractie
Reply
Andrei Says
04 September 2015

In Macedonia au refuzat ajutoarele de la Crucea Rosie pe motiv ca semnul (crucea) este unul crestinesc. Pai la ce se asteptau? Se indreapta spre tari crestine. Au 3 variante: sa accepte, sa se intoarca sau sa se impuna. Nu cred ca musulmanii sunt printre cei care accepta crestinismul cu una cu doua. De intors de unde au plecat, nici nu incape discutie. Sa ne fereasca Dumnezeu sa fie a 3-a varianta
Reply
Andreea Berechet Says
04 September 2015

Bravo ! Bravo pentru articol- e bine scris, bravo pentru timpul sacrificat – nu multi ar da, mai ales din vacanta, bravo pentru intelegere- e tot mai rara in ultima vreme
Pingback: Roman INFILTRAT intr-un grup de IMIGRANTI sirieni: "Cu unii nu as vrea sa ma intalnesc noaptea pe strada" - Aktual24
Reply
Mihai Says
04 September 2015

Cati crestini au decapitat o persoana pentru religia ei?
Este trist si mi-e mila de copii aceia dar asta este crudul adevar , sunt o rasa agresiva si o sa faca rele daca vin in tara noastra
Reply
Myky Says
04 September 2015

Toata lumea-i compatimeste pe bietii arabi, dar in acelasi timp uita sau se fac ca nu vad ceea ce face ISIS, decapitarea si scingiuirea crestinilor din zonele lor de influenta! Parerea mea e ca nu ar trebui primiti decat cei care sunt de religie CRESTINA. ceilalti sa-i primeasca fratii lor musulmani. De ce vor toti sa ajunga in Germania sau in UK? Va spun eu de ce, ca aici stiu ca vor primi o gramada de facilitati si bani, iar ei nu vor mai trebui sa munceasca vreodata. De exemplu in Germania vor primi : locuinta de la stat cu toate cheltuielile platite de stat, abonamente gratuite la toate mijloacele de transport in comun, asistenta medicala gratuita, acces in scoli gratuit si bani de buzunar, cate 450€ de fiecare adult si cate 200€ de fiedare copil.Se vor apuca de turnat copii pe banda rulanta pentru bani, nu vor invata limba si nici scoala de calificare nu vor face,iar de muncit nici vorba, vor fugi mai rau ca dracu de tamaie! Eu cand m-am stabilit in Germania in urma cu 5 ani nu am primit 1 cent de la statul german, dar ei primiesc mii de euro.Apoi daca a ajuns unul sa aiba statut de refugiat, imediat o sa-si aduca toata familia dupa el, asta insemnand inca vre-o 20-30 de persoane. Ca sa nu mai spun ce fac pe strazi prin orasele unde sunt cazati,umbla numai in haite de cate 15-20 de indivizi, pipaie femeile prin autobuze,pe strada si prin magazine, iar daca vre-un barbat incearca sa-si protejeze sotia e luat la bataie. Suna pe la usi si cersesc, dar daca primesc 2-3 euro se uita cu scarba si cu ura la tine, ca ai indraznit sa-i jignesti dandu-le aceasta suma de bani.
Apoi sa nu uitam ca, inca nici macar nu sunt ajunsi in Germania si deja fac scandal si protesteaza ca nu sunt tratati asa cum vor ei, ce credeau ca vor fi primiti cu covorul rosu in Europa? Daca tot nu le convine cum sunt tratati de ce nu se intorc inapoi si nu merg la arabatii lor? Poate acolo vor fi tratati mai bine si dupa obisnuinta lor. Am vazut un arab intr-o filmare care si-a ridicat fata de 5-6 ani in brae si a inceput sa strige ca in Siria fata lui era tratata ca o printesa si acum uite cum indraznesc sa o trateze europenii, dar oare cine l-a chemat aici cu printesa lui, de ce nu au ramas acasa??? Si ar mai fi multe alte exemple, dar ma limitez doar la cateva.
In incheiere vreau sa mai mentionez doar ca nu am ura fata de acesti asa zisi refugiati, care de fapt sunt cel putin 90% emigranti economici, dar nici nu mai pot sa tac vazand ca toata lumea acum se da cu curul de pamant de mila lor, uitand esentialul: sunt de alta religie si cultura, religia lor ii spala pe creier de la nastere si-i invata ca occidentul e locul de nastere a diavolului si ca femeia nu trebuie respectata ci vazuta ca o servitoare a barbatului, aceasta neavand niciodata dreptul de ai refuza acestuia ceva, sunt aroganti si pretentiosi si dupa cateva zile de cand sunt intr-o tara incep sa ceara drepturi egale cu cetatenii acelei tari. Asadar, daca vrem ca mamele, surorile,sotiile si fiicele noastre sa nu trebuiasca sa mearga cu paturi pe ele pe strada si cu prosoape pe cap ar fi bine sa facem o triere riguroasa si doar acei refugiati de religie crestina sa fie acceptai, restul sa mearga inapoi la vecinii lor musulmani, sa fie primiti acolo.
- Dani Says
  05 September 2015
  
  nu as mai avea de adaugat nimic.
Reply
Ilona Talab Says
05 September 2015

Felicitari pentru articol! Cum dau share pe Facebook?
Reply
petrica Says
06 September 2015

o sa devina din ce in ce mai interesant
sa vedem in anul care vine cam cate milioane de emigranti pot merge in germania?
oare ar putea emigra toata africa si toti musulmanii din asia, oare ar mai putea merge vreo 500 milioane? In mod normal da, pentru ca sunt saraci si pentru ca la germania ar trebui sa ii fila mila, sa ii lase pe toti, sa se ajunga la un raport de 1german/1000 emigranti si apoi in 20 ani germanii sa lucreze pe plantatiile emigrantilor :)))))
Trebuie sa asteptam anul viitor sa ne distram mortal cu germanii.
Reply
Gabriela Says
06 September 2015

Aurel Manea, felicitări pentru reportaj! Este excelent! Eu așa ceva aș vrea să citesc în presa românească.
Pentru cei care nu cunosc situația politică și socială a Orientului Mijlociu, aș vrea să fac o precizare: de ani de zile, țările din jurul Siriei, Afhanistanului și Irakului susțin povara emigranților, a celor fugiți să scape din teroarea ce le stăpânește țara. În urmă cu o lună, Turcia a deschis granițele pentru 10.000 de emgrantț din Siria. Turcia este una din țările care a absorbit foarte mulți, fără sprijin din partea Europei, deși l-a soliitat în repetate rânduri și desș este membru fondator NATO. M-am intrebat și eu de ce sunt puține femei și copii între cei pe care îi vedem în imaginile despre acești năpăstuiți. Răspunsul ar veni dintr-o întrebare. Când ai mai multi copii, și pornesti cu ei pe jos, într-o călătorie de mii de kilometri, cum îi poti duce? Îi poți ține înghesuiți, flămânzi, însetați, tăcuți? Sub ochii noștri se petrece o dramă. Nu știm exact cine se află iî spatele aceste tragedii. Putem însă, să fim lipsiți de umanitate, într-atât încît să închidem ochii, când oamenii mor iî fața noastră? Și îmi amintesc că, nu cu mult timp în urmă, ne-am revoltat pe un reportaj televizat, din Marea Britanie, “Vin românii!” . Cât de ipocriti putem fi în sufletul nostru? Românii ce caută în toate colțurile lumii?
Reply
Loredana Says
07 September 2015

Foarte trist ce se intampla.
E usor sa stai comod in fata calculatorului si sa comentezi. Te simti in siguranta si daca vrei nici nu-ti dai adevarata identitate cand scrii un comentariu.
Oamenii aia sunt reali si sunt afara, lupta pentru viata. Sigur ca sunt multe intrebari si se fac multe greseli. Nimeni nu era pregatit pentru asta, nici ei si nici noi, insa situatia e reala. Putem fi pro sau contra, multi nu accepta ca altii au alta parere in privinta acestei situatii. E usor sa jignesti si sa spui ca tu ai dreptate, dar aici nu e vorba de cine are dreptate, aici trebuiesc luate masuri.

Eu nu inteleg un lucru: de ce sunt lasati sa se plimbe prin Europa in ce directie vor? Daca sunt refugiati de razboi, ar trebui sa fie multumiti ca au scapat cu viata. Asta e lucrul cel mai important. De ce sefii UE nu fac nimic in tarile pe unde intra toti in EU? Adica in Grecia, Italia ar trebui inregistrati si apoi repartizati pe tari in mod organizat. Ce siguranta avem noi in UE cand sute de mii de cetateni non-EU se pot plimba in spatiul Schengen dupa bunul plac? Nu inseamna ca-i acuz de ceva pe refugiati, sigur ca printre ei sunt si unii rau-intentionati, din astia se gasesc in orice natie, religie samd. Insa unde e UNIUNEA asta a tarilor membre EU?

Romanii si bineinteles, alte natii, isi fac griji… ceilalti ajuta, fac eforturi. Adica de ce sunt altii obligati sa ia refugiati, iar romanii nu? Zic de romani pt ca sunt si eu cetatean roman – ne dorim sa fim membri EU ca sa putem calatori, sa nu mai avem nevoie de vize, sa primim bani pentru strazi – care oricum dupa cum se vede ajung in buzunare private, in loc sa fie folositi pentru tara, in general ne dorim ce e bun, dar cam atat. Ce dam inapoi? Cum contribuim noi la Uniunea Europeana? Cand avem si noi de gand sa devenim seriosi? Astea sunt intrebari retorice, bineinteles. Hai sa ne mai uitam un pic pe la Capatos, pe la Cruduta si Dragusanca…..asta ne intereseaza pe noi, lasa-i pe idiotii de nemti sa se lupte cu refugiatii, e problema lor… Nemtii au bani, sunt avuti, au economie boombastica… dar oare de ce? Pai poate tocmai de aia, ca muncesc, ca sunt SERIOSI. Mai stim noi sensul cuvintelor astora? Stam cu mainile in san si ne lasam furati de politicieni – “ca n-avem ce face”, suntem napastuiti.

Problema e a tuturor si nu convine nimanui, dar trebuie sa gasim o solutie impreuna! Uniti.
Reply
O tanara de 20 de ani Says
08 September 2015

Foarte emotionant articolul , in special acesta cat si toate cele in legatura cu emigrantii ! Am sa apelez la voi , oameni cu suflet si crestini in primul rand .
Vreau sa gasesc o famile de emigranti , de preferat o familie cu parinti si 2,3 sau 4 copii ( pentru ca acestia au nevoie de cel mai mare ajutor ) , mai exact vreau sa adopt , sa le pun la dispozitie o locuinta si un loc de munca pentru parinti . Vreau sa fac niste oameni fericiti , imi doresc enorm …mi-se rupe sufletul cand ii vad cat se chinuie , ma rog pentru ei in fiecare seara , le vreau doar binele pt ca si ei sunt oameni ca noi , au suflet si simt durerea de nedescris prin care trec !
Cum va spuneam , am doar 20 de ani , locuiesc intr-un orasel mic din sud-ul Romaniei , mai exact la granita cu Bulgaria . La doar 5 Km de orasul meu , este un sat cu scoala , biserica , gratinita , ca toate satele din Romania. Aici am o casa ( undeau au locuit candva bunicii mei ) in care ar putea sa stea , fara sa plateasca chirie sau intretinere , mai mult de atat , familia mea are 2 afaceri si ar fi dispusa sa ajute acesti oameni cu un salariu lunar . Le pot oferi tot ce au nevoie ! Acum , va rog pe voi , oameni buni sa ma ajutati sa gasesc aceasta familie . As merge chiar eu sa caut , insa nu stiu unde , nu cunosc limba si ma tem ca nu vor avea incredere sa mearga cu o tanara de 20 de ani . Daca cunoasteti si ma puteti ajuta sa le fac bine unor oameni , va rog sa imi lasati un e-mail ( v.sidonia96@yahoo.com )
Reply
miki Says
08 September 2015

Cei care comentează ar trebui să se informeze în franța anglia să vadă ce fac musulmanii.În cartierele lor se aplică legea lor nu se integrează și comit atentate
Pingback: Am în?eles, în sfâr?it, cum oamenii au l?sat Holocaustul s? se întâmple – nwradu blog
Reply
Cristian Says
09 September 2015

Experienta ta a fost foarte interesanta si iti multumim pentru ca ai impartasit-o cu noi. Multa lume empatizeaza cu refugiatii dar aceeasi lume are si reversul medaliei, adica ura sau neacceptarea acestora tot din cauza celor ca ei sau chiar al lor pentru ceea ce fac in tarile in care ajung. Nu ai cum sa refuzi ajutoarele de la crucea rosie pentru ca vezi domne are cruce crestina pe ea (who cares?? ia apa aia si dai-o lu ala mic daca tu nu o vrei). Nu sunt toti asa, evident, multi sunt educati dar si mai multi sunt needucati, oameni care au fugit incotro au apucat si nu se vor integra niciodata in lumea vestica.
Pingback: Roman INFILTRAT intr-un grup de IMIGRANTI sirieni: „Cu unii nu as vrea sa ma intalnesc noaptea pe strada” | Refugiatii
Reply
NICOLLE50 Says
10 September 2015

Buna tuturor
Intimplator sau nu am fost atrasa sa citesc despre viata , obiceiurile ,traditiile lumii musulmane
am citit multe carti si pot spune ca nu am terminat nici una fara lacrimi in ochi si fericita fiind ca
m-am nascut intr-o alta parte a lumii .In aceste zile va recomand sa cititi macar o carte cu un subiect ce se petrece intr-o tara de religie islamica , va recomand scriitoarea Parinoush Saniee , are mai multe carti dar ,, cel care ma asteapta ,,se poate citi gratis de pe net e de downlondat gratuit sau puteti citi ,,Memoriile unei regine Farah Pahlavi sotia ultimului Sah al Iranului Mohammad Reza sau memoriile sotiei lui Hosni Mubarak Sunt multe , multe carti . Trbuie sa fiti atenti nu numai la subiectul in sine ci la tot , atmosfera obiceiuri personaje secundare ca sa va faceti o idee.
Apoi am intrat pe net si cu ajutorul d-lui Google m-am interesat despre istoria acestor state cum au luat fiinta etc Astfel am aflat ca pentru un iranian sa ii spui arab e o mare jignire , si intradevar ei nu vorbesc araba ci farsi , Iranul este vechea Persie , cu o istorie milenara , iar religia lor nu a fost cea islamica , incet incet traind in acea zona s-au convertit la islam si au acceptat legea sharia legea islamului . Sunt atat de diferite intre ele popoarele ! E un razboi secular si pe viata si moarte intre suniti si siiti . Nu stiu ce ii mana in aceste razboaie pe viata si pe moarte pentru ca la baza sta tot islamul si coranul este doar o chestie de abordare cum ar fi la noi intre protestanti si catolici . Si cu toate astea se urasc de moarte . Apoi am intrat pe youtube si am vazut campusuri de refugiati din Iordania Turcia .
Stiti ce m-a mirat multimea de copii , multi , multi copii , bebelusi . Si m-am intrebat cum doamne tu stai in cort , refugiat fara casa , fara masa , nu stii ce iti aduce ziua de miine si iti mai arde sa aduci pe lume copii ! Sa le oferi ce ? O viata mizera , si fara nici o speranta ? Asa am gandi noi dar …. Ce e ciudat e ca conform legilor si traditiilor lor, Europa nu ar fi trebuit sa fie un loc in care sa-si doreasca sa traiasca , suntem atat de diferiti in conceptiile elementare de viata ! Doua culturi total dar total diferite .Femeile lor ne dispretuiesc pe noi europencele ca muncim si umblam sumar imbracate ( in conceptia lor sa ispitim barbatii – suntem niste pacatoase -), ele nu trebuie decat sa fie docile supuse barbatului sa faca copii nu vor munci niciodata Si atunci ma intreb ce ii atrage aici ? Ca nu se vor integra asta e clar nici nu isi propun, cred eu ca spera ca ei sa-si impuna stilul de viata dar ma tem ca vom importa odata cu ei si problemele dintre ei , ura dintre siiti si suniti si alte si alte probleme pe care le mai au intre ei si vor transforma locul in care au fost primiti cu mila si bunacredinta in teatru de razbunare de violenta etc Nimic din ce se intampla zilele astea nu e de bine ……
Reply
George Says
08 October 2015

Felicitari pentru fotoreportaj!
Feedback: nu se vad caption-urile daca le pui cu alb pe poze. Eventual le poti pune sub poze cu negru?
Reply
sandy Says
08 November 2015

Trist ca vom ajunge sclavi pe pamantul nostru European, se va impune SHARIIA pentru a nu incomoda muslimi, ne vom vedea bisericile sfinte calcate de pagani.
Reply
Connie Says
17 December 2015

Ai spus exact ce gandeam si eu. Cuvant cu cuvant. Sarbatori fericite si toate cele bune!
Reply
Connie Says
17 December 2015

Multumesc pentru reportaj, Aurel Manea. Ma bucur sa vad un om, un roman care incearca sa relateze lucrurile asa cum le-a vazut si mai mult, care incearca sa traiasca pentru cateva ore putin din ce traiesc ei, acesti emigrant. Ma bucur sa vad ca sunt si romani care au in ei altceva decat ura, rasism, ignoranta, superficialitate si ipocrizie.
Dumnezeu, Alah, Budha…. sa ne ajute pe noi toti, pe toate fiintele acestei planete sa traim in pace si armonie!
Cand ne nastem habar nu avem de culoare, religie, etnie… la fel si cand PLECAM. Ce facem intre venirea si plecarea noastra de pe acesta lume are o insemnatate.
Haideti sa ne deschidem sufletele si mintile oameni buni.
Reply
Tot eu Says
03 February 2016

Gata? Nu mai comenteaza nimeni dupa valurile de violuri agresiuni si furturi cu care s-au confruntat tarile acelea destul de ghinioniste sa preia un numar nejustificat si incontrolabil de emigranti? Nu comenteaza nimeni pe tema islamistilor care umbla pe strazi noaptea, acosteaza, agreseaza si nu de putine ori violeaza alor gazde “parvenite”? Unde este empatia din comentariile de anul trecut?
Reply
lilian nikky Says
04 September 2017

Numele meu este lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele, din cauza ajutorului pe care Dr. Saguru mi-a oferit-o ajutându-mă să-mi recuperez fostul soț cu magia și dragostea lui. am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de groaznic pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex și ajută la stabilirea relației. și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. i-am explicat situatia mea si apoi caut ajutor, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr.saguru este cu adevarat o adevarata vrajitoare. DACA NU VEDEȚI AJUTAȚI CONTACTUL DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră.
1 LOVE SPELL
2 CÂȘTIGĂȚI BACK EX
3 FRUCTE DE FEMEI
4 PROMOȚIE SPELL
5 SPELL DE PROTECȚIE
6 SPELL BUSINESS
7 SPELL GOOD JOB
8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE.

27 Comments

Leave a Reply Cancel reply