doug-05

Guvernul a aprobat ieri legea eutanasierii cainilor, ceea ce face faptul ca si implinit. Cel mai probabil a fost o manevra politica de defocalizare a atentiei publice, de divizare, insa asta e partea a 2-a.
Situatia nu este insa deloc atat de alb/negru asa cum incearca fiecare tabara sa o prezinte. Sa luam pe rand cateva puncte, dar inainte de asta tin sa mentionez in cazul de fata ca eu sunt vegetarian de peste 17 ani. Nu pot fi de acord cu uciderea niciunui animal, fie pentru mancare, fie pentru siguranta , fie din ura. Incerc insa sa mentin obiectivitatea (desi ea nu exista).
Cand eram mic, de Craciun era sarbatoare mare. Ma trezeam trezit dimineata, tarat in gradina si apoi asistam fara sa inteleg mare lucru la alergarea unui porc prin gradina. Dupa care porcului i se taia beregata, apoi eu eram dat cu sange pe fata. Si toata lumea era bucuroasa si zambea. Apoi eu primeam o bucata de mat pe care o umflam si imi faceam un fel de balon (basica porcului).  Si era ok pentru ca lumea considera ca e ok. Iisus ar fi fost mandru.

Revenind la subiect :

  • In primul rand nu ai cum sa nu remarci faptul ca omul prin natura lui e ipocrit, are intotdeauna doua standarde, iar linia care le delimiteaza e arbitrara. Noi, ca societate suntem ok cu “eutanasierea” animalelor pentru carne. Luam acest lucru ca atare si ne-am invatat  sa inchidem ochii, sa nu ne gandim la faptul ca ce mancam a fost la un moment dat un animal inocent. La o adica un animal chiar mai inocent decat un caine. Nimeni nu poate sa se uite la o vacuta si sa spuna ca nu e blajina.
  • In al 2-lea rand acceptarea cainilor ca animale de companie si nu ca sursa de hrana este un aspect strict cultural. Pe cat de cliseistic este nu am cum sa nu mentionez bucataria asiatica ce de multe ori contine printre ingrediente si cate o bucata de catel. Sau putem lua foarte usor cazul cailor, ce in majoritatea tarilor sunt considerate strict animale de companie/sportive si nicidecum o sursa de nutritie. Nu e de mirare ca se revolta o lume intreaga atunci cand apare din gresala carne de cal in loc de vita. Insa noi, romanii, luam salamul de Sibiu ca atare si nu avem genul asta de resentimente.
  • Din pacate, oricat de aparator al drepturilor animalelor as fi situatia cainilor este stabilita. Nimeni din conducere nu e in stare sa rezolve problema (si da, e o problema in mod real) in mod elegant. Deja la nivel social s-a instaurat ura, orice forma de opozitie e intampinata cu lipsa de ratiune, cu o vehementa care nu mai lasa loc de altceva. Nu mai conteaza ca din 65.000 caini vinovati de ceva se fac doar o parte, de multe ori samanta vinovatiei lor stand tot in tratamentul oferit de oameni. Zarurile au fost aruncate. Romania va trece prin aceasta perioada de salbaticie, va fi scuipata de lumea occidentala si va invata din asta..sau nu. De undeva din viitor ne vom uita probabil in urma si ne vom arata singuri cu degetul.
  • Pe de alta parte exista si salbaticia oamenilor, de care nimeni nu se ocupa si face parte din problema.  Am vazut suficiente cazuri de caini (pisici si alte vietati) maltratate fara remuscari, fara empatie si fara urma de mila. Caini otraviti, caini batuti, caini loviti cu piciorul fara motiv. E si asta un cerc vicios si invariabil violenta naste violenta. Din anumite puncte de vedere mi se pare mai ok sa eutanasiezi saracul animal decat sa il lasi printre oameni.
  • E vorba si de nazism pe undeva. Noi ca oameni spuneam ca tragem niste linii arbitrare, le mutam si le schimbam de-a lungul timpului. Cateodata liniile se schimba atat de radical incat ajungem prin indoctrinare sa consideram membrii ai speciei noastre ca facand parte din  alta specie. In Germania nazista evreii incetasera sa mai faca parte din specia umana care fusese redusa la arieni si atat. Echivalentul cainilor erau ei, si daca unii evrei cauzau probleme sociale intreaga rasa a platit. Nu e cu absolut nimic diferit, e doar o diferenta de unde tragi linia, cum definesti speciile.
    Ce s-a intamplat zilele astea e ca o situatie de criza a mutat acea linie de demarcatie de care vorbeam. MARE atentie cu ea, mare atentie cat si cum se muta si in ce directie. Pentru ca odata mutata cu un grad, urmatorul grad devine disponibil si potential acceptabil.
  • E vorba si de faptul ca se intampla in curtea noastra si nu putem inchide ochii asa usor. Nu am vazut pe nimeni sa protesteze pe aici pentru rechinii ucisi in Japonia, pentru elefanti, tigri si animalele din alte curti. Suferim in fapt nu pentru caini, ci pentru noi insine. Pentru ca ne-am atasat de caini, pentru ca ii vadem zilnic si cand nu vor mai fi le vom simti lipsa si ne vom gandi la soarta crunta pe care o au. Dar e vorba de noi insine in primul rand.
  • Copilul care a murit zilele trecute nici macar nu e un caz reprezentativ. A intrat pe o proprietate privata, a scapat de sub observatia bunicii ce trebuia sa aibe grija de el . Si totusi a fost picatura care a umplut paharul pentru ca a fost pana la urma  vorba de un copil. Daca as fi o persoana fara scrupule, as avea o companie care se ocupa de afacerea eutanasiei fara indoiala as face in asa fel incat sa moara un copil si sa pun afacerea in miscare.
    Ah, si copiii. Acest subiect aruncat mereu in discutie pentru a manipula masele intr-un fel sau altul. Intotdeauna trebuie sa ceva pentru copiii nostri. Copiii mei nu au ce manca. Cersetorii au mereu un copil in brate. Poze cu copii ucisi in orice razboi sunt in stare sa schimbe soarta unui conflict. Pana si in protestele Rosia Montana a fost vorba de copiii nostri si ce le lasam in urma. Tineti minte, daca vreti sa schimbati vreodata ceva sa folositi un copil.
  • Cine spune exact ca eutanasierea este un lucru rau in afara oamenilor ? Am citit in mai multe locuri ca acea linie de demarcatie e data de cat de mult ne regasim in alte lucruri, fiinte, plante. Cu cat o anumita fiinta este mai apropiata de forma noastra existentiala cu atat mai mult ne regasim in ea si deci empatizam. De aceea ne e foarte greu sa acceptam o planta sau o bacterie ca forma de viata ce merita respectul nostru. In schimb cainii sunt foarte apropiati. Si desi nu stiu pe undeva sa existe vreun studiu care sa sustina ca aceste animale ar avea o perceptie si o idee despre moarte (eutanasierea nefiind deloc cruda comparativ cu bolile, suferinta si bataile pe care le ofera strazile din oras), luam eutanasia ca pe un lucru mai rau. Pentru ca ne oglindim propria frica de moarte in ei.
  • Eutanasierea cainilor rezolva un efect si nu o cauza. Se va intampa din nou si din nou pana nu ne vom uita in oglinda sa vedem ca problema e la noi.
  • Lumea iubeste cainii dar doar din zona de comfort. Foarte rar adopta cineva, problemele aduse odata cu adoptarea unui caine sunt mai mari decat dragostea respectiva. Aici ma numar si eu, cu un grad egal de ipocrizie, si eu la fel de reprezentativ pentru nivelul social si de constiinta al tarii.
  • Si ultimul punct, cel de politica. Momentul mi s-a parut putin prea bine ales pentru legea asta. Mi se pare ca e si o forma de distragere a atentiei. Lumea poate sa iasa in strada pe subiect, perfect convenabil pentru a nu se mai gandi la pestele cel mare, cel care a scos in strada 10.000 oameni. O controversa binevenita. De fapt s-au si grabit sa aplice legea acum, marind numarul de hingheri.

Iubesc cainii de pe strada si imi e frica de ei in acelasi timp. Am fost muscat de multiple ori si de multiple ori mi-am alungat singuratatea alaturi de unul. E totul relativ, e totul gri, toata lumea are dreptate in felul ei si toata lumea greseste. Pozitia pe care o iau, impotriva eutanasiei e una pe care mi-o asum cu greu pentu ca imi dau seama in ce situaite se afla alte persoane.

Sper doar ca intr-o zi problema sa nu mai existe. Sa fim suficient de educati, sa avem alti lideri, sa evitam din start aparitia unor astfel de situatii. Sa avem adaposturi adevarate si bani pentru ele. Sa nu mai luam decizii in urma reactiilor si din ura. Sa nu mai trecem vreodata prin asta. Sper sa nu mai mancam vreodata carne dintr-un animal si sa scapam de acest obicei (pe cat de natural este sau a fost pe atat de incompatibil cu nivelul de constiinta pe care l-am atins e). Sper ca hamburgerul ala crescut in laborator sa fie ieftin si sanatos.

Si acum sa inchidem ochii, sa nu vedem cum se rezolva problema. Sa  o vedem doar disparuta.

ps: Mi-as dori insa ca oricine doreste eutanasierea unui caine sa fie martor la acest proces. Nu la toate, ci la unul singur.  Si apoi, de ce nu,  sa treaca si printr-un abator.

Va las cu Doug, un catelus fara stapan pe care l-am intalnit intr-un parc odata.

 

doug-07

doug-11

doug-13

doug-04

doug-02

doug-01

 

 

 

comments