Pentru toti copiii care au inceput ieri scoala. Pentru toti copiii care timp de 12 ani sunt  supusi  unui proces de memorare a unor date si cifre ce le ucid tot spiritul creativ. Unui proces lung de stergere a oricarei pareri proprii si retinere a parerilor altora despre orice .
Cea mai frumoasa perioada a vietii si-o vor petrece intre 4 pereti  unde vor invata ca ce conteaza e cum sunt perceputi de altii si vor fi obligati sa se supuna unor norme stabilite pentru a obtine note bune. Unde le vor fi bagate pe gat nspe materii de varii feluri prezentate intr-un mod cat se poate de sec, de niste oaameni cat se poate de seci precum si mii de formule pe care le vor uita oricum. In loc sa fie lasati sa se joace cu ele, sa isi gaseasca telentul vocatia sau de ce nu chiar ceva nou. Vor invata cum sa extraga un radical pe hartie in loc sa invete cat de frumos e radicalul. Si asta de parca ar mai conta undeva extragerea manuala a radicalului.Este locul unde vor invata ca ce conteaza e cum te percep altii  ratingul consacrat ,sa aiba note mari aderand la un sistem de valori prestabilit.

   Vor invata sa se trezeasca dimineata la prima ora fara chef. Vor invata rutina ce le va ghida restul vietii atunci cand peste ani si in acelasi fel se vor trezi pentru a ajunge la un birou intr-o hala mare, isi vor face treaba 8 ore si apoi a se duce acasa si se vor culca. Si vor face asta zi de zi, an de an si vor fi invatati si sa spuna multumesc pentru asta. Unde vor uita sa gandeasca pentru ca deja au gandit altii pentru ei, trebuie doar sa memoreze. Unde singurul proces ce ar aduce putin a gandire se va rezuma la niste calcule, transformandu-le mintea intr-un mare calculator de buzunar, de parca omenirea ar duce lipsa de putere de calcul.

   Vor invata sa cante in loc sa compuna. Vor invata sa aplice in loc sa inventeze. Vor invata sa retina poezii in loc sa le scrie. Vor invata ce e binele si raul fara sa judece si sa si-l gaseasca ei. Vor invata sa deseneze in loc sa se exprime artistic cum cred ei. Vor invata sa calculeze in loc sa gandeasca. Vor invata sa sa sara capra in loc sa faca miscare libera. Vor invata doar procesul biologic al copulatiei fara a li se spune ce frumos si bine e sa futi. Vor invata jurnale de bord in loc de istorie. Vor invata toate astea fara sa cunoasca nimic. Si sub amenintarea unor note proaste, unor corigente, unor batai si certuri acasa daca nu se supun. Si daca intr-adear pur si simplu nu ii duce capul, nu au capacitatea de a retine toate datele alea se fac vinovati si trebuie sa plateasca cu rusine.

   Fara alternative reale, cei ce nu se vor supune vor pica bacul, vor ramane corigenti, repetenti li se va lua sansa de a isi alegele mai departe ceva ce le face placere si apoi vor fi aratati cu degetul de intreaga societate.

   Nu am regretat niciodata faptul ca pe la 14 ani am refuzat sa mai particip activ la ceea ce se cheama scoala. De multe ori la ore eram fie la crasma de langa scoala, fie dormeam pe banca. Am fost corigent aproape fara exceptie la toate materiile reale, iar la bac, dupa un an de meditatii intensive la matematica am reusit tot de un 3. Tin sa mentionez ca am fost si dat mai devreme la scoala si asta imi dadea cumva un handicap legat de materiile pe anul respectiv. Nu numai ca nu imi doream sa invat, dar chiar nu reuseam. In mod surprinzator mi-a placut romana, si desi si acolo dormeam sau motaiam cu capul pe banca retineam cam tot si ma fascina. Si dupa 3 note de 3 pentru nefacerea temelor sau dormit in clasa intotdeauna luam cate un 10. Imi placea mult si profesoara, stia sa povesteasca frumos si fata de multi altii parca o puteam considera umana. Pot spune ca somnul la limba romana era cel mai dulce, aveam senzatia ca cineva imi spune o poveste inainte de culcare.
Lasand scoala deoparte am inceput sa fac ce imi placea. Am descoperit singur grafica si grafica 3d in special, fascinatie deprinsa din revistele frantuzesti cu cd care circulau la vremea respectiva. Acasa stresul si rusinea pentru rezultatele slabe de la scoala existau in continuare, de multe ori eram pedepsit cu nefolosirea computerului timp de 1 saptamana, sau sa stau pana noaptea sa studiez. Cand am facut 18 ani primul lucru a fost sa-mi iau un job. L-am gasit instant datorita autopregatirii pe care o aveam si unei oportunitati legate de niste cunostinte intr-o firma (edit: e vorba de genul de pila de a afla la timp de un job liber si a munci pentru el si nu cum am primit reclamatii ca s-ar intelege un nepotism).
Si abia atunci am inceput cu adevarat sa invat. O mare parte din ce uram in scoala a inceput sa ma fascineze. Am inceput sa studiez singur ce si cum simteam ca am nevoie. A aparut wikipedia si a inflorit internetul, orice informatie era la cateva taste apasate distanta. In momentul ala abia a devenit distractiv, a devenit fascinant si pot spune cu adevarat ca am invatat sa invat. Pentru ca din ceva-ul pe care il retinusem la momentul respectiv in scoala nu a mai ramas absolut nimic. 12 ani dusi pe apa sambetei.

   Morala ? Cred ca ar fi o idee buna ca elevii sa fie lasati sa invete de voie o buna perioada de timp, 8 ani. Fara note, fara a li se impune ceva insa lasand la dispozitia lor toate informatiile si uneltele de care au nevoie. Sa fie distractiv, sa experimenteze foarte mult, sa vrea singuri sa afle de ce se intampla ceva. Sa fie lasati sa isi aleaga singuri calea si sa nu le mai fie impusa. Nici de parinti care tot timpul vor sa isi vada odrasla avocat, doctor sau mai stiu eu ce si nici de scoala care le impune ce si cum. Mai exact modelul suedez, sau nordic in general.

Editare ulterioara:
Pentru a nu fi interpretat gresit :  Nu am sustinut nicio clipa ca educatia nu ar fi importanta. Mi se pare esentiala si gradul de educatie si cultura generala al tinerilor este o oglinda a societatii. Si din pacate gradul respectiv in Romania este extrem de scazut. Desigur, in aceeasi situatie se afla si alte state, cum ar fi Statele Unite, daca nu cumva sunt chiar mai jos. Ce vreau sa spun este ca acest grad de incultura si lipsa de educatie e un simptom si nu problema in sine. Atata timp cat nu ne punem in mod real intrebarile ci doar aratam cu degetul, atata timp cat nu vedem ca modelul vechi nu mai functioneaza, tinerii sunt altii problema va ramane. Si deja sunt prea multe cazuri de sinucideri in randurile copiilor din frica repercursiunilor pentru rezultate slabe la invatatura. Chiar vrem sa mergem in directia asta ? Chiar credem ca solutia este impunerea sistemului clasic unei generatii incompatibile cu el ?
Si apoi e a 2-a problema, cea sociala. Ne plangem de incultura, avem stiri despre asta zi de zi, stiri intrerupte de pauze publicitare care promoveaza fix asta. E ca stirile despre impuscaturile in masa in care televiziunile discuta faptul ca principalul factor in propagarea lor sunt televiziunile in sine si hype-ul generat in timp ce genereaza hype. E ipocrit si inutil a arata cu degetul in afara in loc sa ne uitam in interior.

Si cu ocazia asta adaug si niste lectura :

sad-little girl sad little girl

comments