Nu au trecut nici 5 secunde si deja aud tiuitul ala surd atât de familiar si îmi dau seama ca nu am cum sa mă mai întorc iar in încă 5 totul va dispărea într-o mare de culori. Mai arunc o ultima privire in jur chiar in clipa in care contururile imaginii se accentuează si imaginea seamănă cu un desen cubist de o claritate impecabila.
Cand esti mic e simplu. Lucrurile sunt ceea ce crezi ca sunt. Mai cresti, te lovesti, mai inveti, iti dai seama ca lucrurile nu sunt niciodata ceea ce crezi ca sunt si iti pui perceptia la indoiala. Mai apoi, daca se intampla sa se intample, realizezi ca lucrurile nu sunt niciodata altceva decat ceea ce crezi ca sunt. Iar cele 2 credinte precedente nu sunt cu nimic invalide. Si asta e natura lumii perceptibile, restul e un nimic nedefinit.
Sa o spun ? O sa o spun pentru ca imi sta pe limba de multi ani si e ca o mancarime pe care simt nevoia sa o scarpin altfel nu imi da pace. Face parte, cred, din felul pe care mi l-am format de a interpreta si expune mai departe cum vad lucrurile.
Daca ma intreaba cineva care este cea mai extraordinara, deosebita, incredibila experienta pe care am avut-o asta amarata (sau nu) raspunsul e cat se poate de simplu: D.M.T (ca si LSD-ul dealtfel si in oarecare masura si ciupercile magice). Pe o scara de la zero la plus infinit unde orice alta experienta este la 0, DMT-ul e la plus infinit.
We use cookies to enhance your experience while using our website. If you are using our Services via a browser you can restrict, block or remove cookies through your web browser settings. We also use content and scripts from third parties that may use tracking technologies. You can selectively provide your consent below to allow such third party embeds. For complete information about the cookies we use, data we collect and how we process them, please check our Privacy Policy
