Cateodata ma uit si mi se face scarba de unele din fotografiile pe care le-am postat. Unele procesate in asa hal incat arata mai rau decat originalul, altele lucrate in graba si neatentie, apusuri fara Dumnezeu centrate si suprasaturate. Peste un an probabil ma voi uita si pe cele prezente si ma voi da cu capul de pereti.
Cu ocazia asta m-am apucat sa fac putina curatenie, am sters o gramada de posturi si fotografii proaste si seriile de vreun an incoace le-am updatat cu imagini mult mai mari, schimband putin si tehnica de resize/sharpen. Sper sa arate mai bine si sa am timp sa fac la toate asta. O sa incerc sa repostez pe cele cu potential dar a caror procesare ma zgarie pe creier.
Imi place la nebunie sa ma plimb printre zidurile atat de frumos imbatranite ale unui oras stravechi. De fiecare data am sentimentul ca retraiesc momente dintr-o alta viata, intr-un alt timp. Sighisoara din punctul meu de vedere e ceva mai frumos si mai putin comercial decat Sibiul vechi sau Brasovul, orase pe care le-am vazut anul trecut si mi-au incantat atat inima cat si obiectivul. Pot sa ii reprosez doar faptul ca cetatea e extrem de mica si sunt cam multe audiuri si bmw-uri pe strazile neasfaltade de acolo. Chiar si asa, e un loc ideal in care ma pot refugia, departe de oamenii tristi si nervosi din Bucuresti, departe de trafic si de zgomot.
Insa a fost nevoie de doar cateva cuvinte, rostite in toiul unei conversatii intre 2 localnici, ca sa ma aduca brusc si oarecum amuzant cu picioarele pe pamant. Cuvintele erau cam acestea: “no’ hai sa o lasam pe Elodia sa se odihneasca si sa mergem si noi !”
A trecut ceva timp de la ultimul post de pe blog. Pe de o parte pentru ca nu am avut timp, pe de alta, pentru ca nu am avut ce. Ceva lucruri s-au intamplat, atat profesional cat si mici satisfactii personale, cum ar fi asta 🙂 . Dar, pana la urma m-am intors, cu ceva fotografii, unele mai bune, altele mai putin bune. Locatiile nu le voi mai dezvalui incepand de azi. Romanul avand prostul obicei sa distruga tot ce e frumos, pentru ca deh, asa e romanul, nu il duce nici mintea si nici suflet nu prea are. Asa se face ca o gramada de locuri superbe s-au transformat peste noapte in cuiburi de manelisti si cocalari fara pic de respect pentru natura si pentru farmecul unui loc. Un fenomen trist si din pacate de neorpit in tara in care nimeni nu face nimic, asa ca bucurati-va de ce a mai ramas frumos si nemanjit.
Prima iarna adevarata in atatia ani. Orasul a fost de nerecunoscut, iar partile salbatice de o frumusete pe care abia reusesc sa mi-o amintesc in atatia ani fara zapada. Asta e prima parte din 3 pana acum, parcul Titan.
Inca un an, deopotriva unul in plus sau in minus, depinzand din care capat al vietii privesti. Plin de surprize placute si neplacute, un an al descoperirilor si al calatoriilor. Nu cred ca exagerez cand spun ca am trait anul asta mai mult decat restulla un loc. Dar destul despre asta.
O serie foto de care uitasem. Al 2-lea oras al Romaniei care a reusit sa ma uimeasca (in bine) , la ani lumina distanta din multe puncte de vedere de Bucuresti.
We use cookies to enhance your experience while using our website. If you are using our Services via a browser you can restrict, block or remove cookies through your web browser settings. We also use content and scripts from third parties that may use tracking technologies. You can selectively provide your consent below to allow such third party embeds. For complete information about the cookies we use, data we collect and how we process them, please check our Privacy Policy
