April 11, 2009
Voyeur
Da, stiu, sunt un pervers 🙂 . Stau cu teleobiectivul la distanta si imi bag nasul in intimitatea publica a oamenilor… de sex feminin .
Lasand gluma la o parte, frantuzoaicele sunt foarte, foarte frumoase. Cam toate. Si pe langa frumusetea naturala au si o eleganta deosebita in feul in care se imbraca si se poarta.
Scuzati faptul ca multe dintre poze sunt oblice, “inclin” sa cred ca pe moment mi s-a parut ca ajuta la incadrare, dau mai mult dinamism fotografiei. Ceea ce poate e adevarat, dar puse una langa alta tind sa devina plictisitoare. Dar asta judecati si voi.
April 7, 2009
2 friends, one cat, Barcelona
Sa lasam deoparte peisaje pe care le-am tot postat, lasand o clipa loc dof-ului ingus, iso-ului mare si a oamenilor. Deci, va prezint doi prieteni, o pisica, Barcelona. ( Thanks for all, guys ! )
ps: cica in ultima poza as fi eu, la cererea publicului. Dar nu m-as crede pe cuvant.
pps: autorii acestui site va reamintesc ca nu incurajeaza fumatul de orice natura, si acesta este extrem de daunator sanatatii.
March 24, 2009
police ?
Sunt la Paris. Sau ma rog, eram pana acum cateva ore. Sau inca sunt, dar doar cu mintea. En fin.
Sunt la Paris, facand ceea ce fac eu de obicei, ma plimb pe strazi imortalizand clipe. Daca e ceva ce am invatat in ziua asta e sa nu subestimez niciodata puterea unor cuvinte. Vorbesc la telefon cu un amic, ii povestesc cam cum e pe la Paris, cum in ciuda a ceea ce vad pe la televizor, nimic deosebit nu se intampla. Ei bine nu trece o ora si se intampla. In fata statiei de metrou de langa Louvre vad 2 barbati ca se cearta, unul alb si altul de culoare. Initial am crezut ca e doar o incaierare oarecare asa ca primul gand a fost sa fac ceea ce orice cetatean cu simt civic ar face: sa scot aparatul foto. Insa foarte rapid lucrurile evolueaza intr-o chestie mai serioasa, si barbatul alb scoate o pereche de catuse si incearca sa i le puna celuilalt, care opune rezistenta. Deja dupa catuse si echipamentul ce se vedea pe sub vesta am tras concluzia ca e vorba de un politist sub acoperire. Cativa pumni, suspectul tot incearca sa scape, politistul scapa catusele si il tranteste pe suspect la pamant, tinandu-l cu disperare de tricou in timp ce acesta se zbate disperat sa scape. Politistul striga ceva ce peare a fi o chemare de ajutoare, dar lumea din jur se da deoparte. Il intreb, deloc nelinistit, daca e politist:
-police ?
-yes, police. help !
Stau cateva secunde, ezit, in cele din urma mai mult de forma incerc sa il ajut si eu tinandu-l pe suspect ca sa ii poata pune catusele. Cu ocazia asta incasez si un picior in fata, suspectul scapa. Am apucat cateva secunde sa ii vad privirea, cea mai recunoscatoare privire pe care am vazut-o vreodata. Apoi ma intorc si ma uit la politist, plin de sange si suparat ca a esuat misiunea. Si imi dau seama ca tot circul asta probabil nu era pentru altceva decat pentru cateva grame de iarba. Am vrut sa il intreb pe politist daca merita sa isi riste viata pentru atata lucru, dar renunt. Ma uit in jur, o gramada de lume de culoare care arunca priviri urate politistului, si simtindu-ma vizat, ma retrag rapid la metrou si fug acasa. Da , nu se intampla nimic interesant la Paris.
January 27, 2009
Intre lumi
Pentru mine s-a terminat cand aveam vreo 11 ani. Acel univers fantastic in care orice era posibil doar pentru ca eu credeam asta. Acel univers in care stateam zi de zi si construiam o racheta care sa ma duca in spatiu, folosind cu nerusinare atasul de la motocicleta bunicului meu. Imi amintesc si acum cat se poate de clar schitele desenate, sistemul de propulsie cu niste arcuri conectate la o pereche de aripi scurte situate in partea de jos a rachetei. Am fost unul dintre cei mai inventivi copii din bloc, de multe ori faceam machete functionale din carton a diversilor Transformers si Macron pe care ii vedeam zi de zi pe tvr, si apoi ii dadeam la schimb pe diverse obiecte. Armele din “aventurierii spatiului” facute din polistiren si spre final niste pixuri care aveau in partea exterioara un rezervor de carbid, adaugam apa iar gazul era evacuat prin mina de la pix, care nu mai avea bila. Distractie garantata cu focul. Si lista ar putea continua la infinit, dar poate alta data.
Apoi pe la 11 ani m-am indragostit prima oara, lucru atat de simplu si fatal pentru tot ce insemna inocenta mea si lipsa de griji. Atunci, printr-un refuz m-am hotarat sa fac ceva, sa impresionez. Mi-au cumparat ai mei curand calculator si in scurt timp faceam animatii in corel draw, folosindu-ma de delay-ul extraordinar al programului, care afisa layerele din spate in fata unul cate unul. Apoi Corel Photopaint, corel move, pov si in cele din urma Max, iar restul e deja pe net. Mijloacele nu si-au servit niciodata scopul, dar macar am reusit sa fac o cariera din asta si sa imi faca placere. Dar imi lipsesc enorm zilele acelea, chiar daca pe atunci imi lipseau enorm zilele acestea.
January 9, 2009
Inca o zi, inca un post
Pentru ca statusul meu de yahoo cu “don’t click” a generat o triplare a traficului pe blog, m-am gandit la mici modificari de marketing. Iata ca deci urmatoarele tag-uri de posturi precum si statusuri de yahoo, inspirate de folderul meu preferat din mail, cel de spam :
buy the best replica replica watches. Just like the real replicas.
make money online by sitting like an idiot in your chair and clicking
increase your penis size with 40 inch in just 2 hours
cheap viagra online !!! now in revolutionary suppository formula
lose weight post mortem in just 10 days
cheap whore rentals in Bucharest
January 7, 2009
Burning
-01.01.2009 – ora 01:00.
Ok, deci sa vad daca inteleg bine ce se intampla in jur. Ma aflu in Amsterdam, sunt intr-un restaurant grecesc de revelion si ascult manele. Nu inteleg exact in momentul de fata ce s-a intamplat si cum am ajuns aici asa ca mai mult ma amuz de intreaga situatie, ciocnesc cateva pahare, aprind un joint si imi vad de treaba. Aparent patronul stiind ca suntem romani s-a gandit ca fiind romani asta ascultam. Intentie dealtfel buna, dar… dupa 2-3 adi minune si 12 adi de la valcea se calmeaza lucrurile oricum si situatia revine la normal, farfurii sparte si melodii grecesti cantate de acelasi patron.
December 25, 2008
Bla bla bla
Bla bla bla bla blabla bla. Bla Blabla blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla blablbabla. Bla blablabla bla blabla. Bla. Blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla bla blabla bla bla bla.Bla bla bla bla blabla bla. Bla Blabla blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla blablbabla. Bla blablabla bla blabla. Bla. Blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla bla blabla bla bla bla.Bla bla bla bla blabla bla. Bla Blabla blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla blablbabla. Bla blablabla bla blabla. Bla. Blabla bla blablabla bla. blabla bla bla bla bla blabla bla bla bla.
December 18, 2008
Dans le port d’Amsterdam
Dintre toate orasele pe care le-am vizitat pana acum, Amsterdamul reprezinta de departe orasul depsre care pot arata mult mai putin decat as putea spune. Pe de o parte pentru ca din punct de vedere fotografic necesita o abordare complet diferita de cea cu care eram obisnuit pana acum, o abordare pe care momentan nu o am, sau nu o stapanesc. Pe de alta parte pentru ca orasul in sine este absolut fantastic si paradoxal.
O sa revin cu o prezentare mai pe larg a orasului, acum e tarziu. Cateva fotografii (sau ce o fi iesit) de inceput.
