Daca e ceva ce am invatat acum 5 ani cand am renuntat sa ascult ce spune presa si mi-am luat inima in dinti si am petrecut o zi alaturi de emigranti la granita Grecia/Macedonia a fost fix asta: Sa nu mai ascult ce spune presa.
Nu au trecut nici 5 secunde si deja aud tiuitul ala surd atât de familiar si îmi dau seama ca nu am cum sa mă mai întorc iar in încă 5 totul va dispărea într-o mare de culori. Mai arunc o ultima privire in jur chiar in clipa in care contururile imaginii se accentuează si imaginea seamănă cu un desen cubist de o claritate impecabila.
Ma sperie ocazional genul de rationament folosit de persoane din jurul meu in acest trend de islamofobie la nivel european. E acelasi gen de retorica si rationament folosit in discutiile electorale sau listele de comentarii de pe varii articole pe internet.
We use cookies to enhance your experience while using our website. If you are using our Services via a browser you can restrict, block or remove cookies through your web browser settings. We also use content and scripts from third parties that may use tracking technologies. You can selectively provide your consent below to allow such third party embeds. For complete information about the cookies we use, data we collect and how we process them, please check our Privacy Policy
