A 6-a duminica
Poate nu asa de multi ca acum 2 saptamani, dar foarte multi oricand.
Articol in curand.Read More
Prima luna
Compilatie video a protestelor din ultima luna, incercand si un efect de parralax.Read More
Finalul umed al unei luni incinse de toamna
Si asa s-a incheiat prima luna de proteste. In ciuda ploii si a frigului lumea nu a ezitat sa vina, chiar daca diferenta de numar s-a simtit. Avand in vedere conditiile as spune ca marsul a intrecut orice asteptari.
Initial la Titan nu erau mai mult de 100 de oameni, dar imediat ce s-au pus in miscare coloana s-a lungit. Si s-a lungit mai mult si mai mult pana iarasi nu i se mai vedea capatul.Read More
Un weekend de proteste
In weekendul de 21 si 22 septembrie vremea a tinut cu oamenii. Dupa o saptamana aproape geroasa soarele si-a aratat fata, la fix pentru a stimula o noua runda de proteste la finalul celei de-a 3-a saptamani consecutive.
Sambata a inceput totul cu marsul biciclistilor (despre a carui incidente am scris in postul asta). 5000 de biciclisti au defilat prin Bucuresti cerandu-si dreptul la piste dedicate, drept ignorat pana acum de primarie. Spre seara s-au alaturat protestelor principale cu care deja m-am obisnuit. Scopul in acea zi a fost unul interesant a fost formarea unui lant uman in jurul Parlamentului. Tel indeplinit cu succes, in ciuda scepticismului mei din prima ora.Read More
Scrisoare catre guvern
Salut, Ponta. Nu ma stii. Nici eu nu pot spune ca te cunosc. Dar m-am gandit de curand la tine, in mai multe randuri, te-am mai vazut pe la stiri si am simtit nevoia sa iti spun cateva cuvinte.
Stai linistit, nu te urasc. Nici macar nu te dispretuiesc. Am o lipsa totala de respect fata de tine, insa asta e cu totul alta poveste. Nu prea te-am bagat in seama mult timp, erai ceva acolo, undeva, luat ca atare. Te-am mai remarcat putin pe la referendum acum ceva timp si trebuie sa recunosc ca nu mi-ai placut prea mult. In fapt singurul motiv pentru care am votat Nu prin neparticipare ai fost tu si baietii tai. Dar sa nu lasam prejudecatile sa stea in calea relatiei noastre curente, si sa discutam ca de la om la om.Read More
Cata lume…
15 septembrie 2013. A 15-a zi de proteste impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana.Read More
Ziua a 8-a de proteste
Si elefantul a crescut. A mancat, s-a ingrasat pana a atins proportii incat toata presa din camera a inceput sa se sufoce. In cele din urma a trebuit si ea sa recunoasca ca intr-adevar in camera se mai afla un animalut. Nu mare, dar e acolo, spune ea incercand sa respire.
Ziua a 8-a de proteste a fost grandioasa. Am plecat vreo 3000 (cred) de la Universitate si am ajuns, dupa ce am dat ocolul Bucurestiului pe la Victoriei, Stefan cel Mare, Obor, peste 10.000 tot la Universitate. Lumea scanda aceleasi lucruri ca in zilele trecute, dar predominant a fost “Iesi din casa, daca iti pasa”. Si lumea a iesit iar fiecare grup de oameni care se alatura multimii era intampinat cu aplauze. M-am asezat in doua randuri pe un loc inalt si am stat si am filmat gloata cum trece. A durat 20 minute. Nu am alergat in viata mea atat cat mi-a trebuit sa ajung dintr-un capat in altul al coloanei. Au fost mai multi copii si oameni mai in varsta ca de obicei dar majoritatea tot tineri . La ferestre (multe avand umina stinsa) se puteau vedea capete si blitz-uri.
Ziua a 4-a de proteste
Vezi si “Deschide televizorul, inchide ochii” , “Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?”
Ziua a 4-a de proteste a a fost pana acum si cea mai incinsa. Am reusit cu ocazia asta sa imi incasez si niste gaz in ochi. Protestatarii au incercat in multiple randuri sa rupa baricada de jandarmi. De fie care data a iesit cu gaz lacrimogen, cu bruscari si cativa pumni si picioare (din partea jandarmilor).
In schimb pot spune ca m-au impresionat putin jandarmii. M-a impresionat privirea lor, m-a impresionat neajutorarea lor in fata propriei situatii. Culmea e ca intre partidele de conflict se putea discuta foarte ok cu ei, erau intelegatori si umani, multi protestatari chiar faceau asta. A fost un lucru care mi-a placut. Cred ca si daca imi incasam niste bastoane sau scuturi in cap nu as fi putut sa ma supar, si o mare parte din oameni simteau la fel. Intreaga miscare mi-a adus putin aminte de protestele din anii 60, de celebrul flower power. Se pare ca avem si noi contra-cultura noastra.
In cele din urma o parte din protestatari au reusit sa iasa din grup si sa se adune mai multi pe Regina Elisabeta unde in cele din urma am si fost lasati sa intram. Si strada a fost din nou a noastra. Si s-a dansat, si s-a sarbatorit, si s-a scandat.