viscol-Bucuresti-25-ianuarie-2014-06

Jurnalul primei zile de iarna

  • Draga jurnalule. Este ora 6 dimineata si tresar din somnul plin de vise. Sasha Grey dispare din cadru ca o naluca si in urma ramane doar intunericul din camera. De afara se aude un suierat sumbru. Ma ridic cu o usoara premonitie si dau perdeaua la o parte. Ceea ce initial parea o cortina de ceata si-a aratat rapid adevarata natura: Lumea este cuprinsa de o apocalipsa de zapada, exact cum a prezis unul din aia la OTV. Pe balcon se discerne o pereche de papuci inzapeziti si ceea ce la un moment dat a fost un sezlong. Imi este teama.
  • Draga jurnalule. Este ora 7:30 si nu se intrevede vreo raza de speranta. In departare se aude strigatul naturii dezlantuite si urletele sufletelor pierdute in furia ei. Ceea ce parea un episod trecator incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o scena din filmul 2012. Incep sa ma meditez la propria-mi mortalitate, ma gandesc la sensul existentei mele efemere precum si la o felie de pizza care sta pe masa. Apoi mananc felia de pizza. Mai pun niste sos de rosii peste, ii lipseste. Si oregano, ar merge niste oregano.
  • Draga jurnalule. Ma tem de posibilitatea ca tu vei fi unicul lucru ce va ramane sa-mi spuna povestea civilizatiilor ce vor veni dupa marea zapada. Acum ma pregatesc sa ies afara si nu stiu ce ma asteapta. Ramai cu bine, draga jurnalule.
  • Draga jurnalule. Este ora 10. M-am intors cu bine de afara unde pagubele sunt de nedescris. Primul lucru care m-a lovit a fost gandul ca sunt ultima persoana ramasa pe lume. Al 2-lea a fost o pereche de chiloti rosii inghetati.
  • Draga jurnalule. Este ora 10:30 si internetul inca pare sa functioneze. Intru pe facebook pentru a citi eventualele mesaje de ajutor ale supravietuitorilor prinsi in nametii mortii albe. Vad o multime de fotografii cu pisici, probabil bietii stapani le-au pierdut urma in viscolul napraznic. Pe una o cheama LOLcat si pare tare amuzanta. Saracuta…
  • Draga jurnalule. Imi aduc aminte ca in parcare se afla masina mea. Voi incerca sa ajung la ea. Sansele sunt mici iar cauciucuri de iarna nu am.
  • Draga jurnalule.Folosind gps-ul reusesc in cele din urma sa identific dealul alb ce reprezinta locul in care candva se gasea masina. Reusesc sa retin numarul de pasi si directia din care am venit apoi plec sa caut o lopata. Caut portarul complexului, el trebuie sa aiba una daca mai e in viata.La un moment dat ii vad silueta in departare. Ma apropii cu teama profunda ca intre timp cei aflati afara au creat o noua societate bazata pe triburi de canibali. Primul lucru pe care il va face va fi sa ma taie si sa ma manance. Poate or sa  imi si vanda carnea in Obor. Ce salbatici! Basescu e de vina !  Adio, draga jurnalule..
  • Draga jurnalule, e mai rau decat credeam. Portarul avea lopata si chiar s-a oferit sa dea cu sare pe jos batand apropouri de a-i lua o cafea sau o atentie. Se pare ca noua moneda a societatii apocaliptice este insasi spaga. Bani scosi nu am iar ultima ruina a unui bancomat se afla la 1km distanta. Imi e din ce in ce mai clar ca aici imi voi petrece restul zilelor. 
  • Draga jurnalule. S-a lasat seara. In departare pot vedea luminite fade. Aud gemete si latraturi in strada precum si Florin Salam de la etajul 3 in blocul vecin. Nu stiu care este mai inspaimantator. Ma acopar cu o patura si ma ghemuiesc in ea la lumina unei aplicatii de foc de tabara.

Read More

Tatal nostru care… Huooooooo !

Ieri s-a intamplat ceva interesant si trist in acelasi timp. Dupa ce am ajuns cu protestatarii (de data asta mult mai nervosi) de la Universitate la Arcul de Triumf ne-am asezat pe jos.
La un moment dat cineva a avut ideea nefasta sa stimuleze lumea sa spuna “tatal nostru” .

“Toata lumea sa spuna acum Tatal nostru ” , striga cineva.Read More

Prima luna

Compilatie video a protestelor din ultima luna, incercand si un efect de parralax.Read More

Finalul umed al unei luni incinse de toamna

Si asa s-a incheiat prima luna de proteste. In ciuda ploii si a frigului lumea nu a ezitat sa vina, chiar daca diferenta de numar s-a simtit. Avand in vedere conditiile as spune ca marsul a intrecut orice asteptari.
Initial la Titan nu erau mai mult de 100 de oameni, dar imediat ce s-au pus in miscare coloana s-a lungit. Si s-a lungit mai mult si mai mult pana iarasi nu i se mai vedea capatul.Read More

Un weekend de proteste

 

In weekendul de 21 si 22 septembrie vremea a tinut cu oamenii. Dupa o saptamana aproape geroasa soarele si-a aratat fata, la fix pentru a stimula o noua runda de proteste la finalul celei de-a 3-a saptamani consecutive.

Sambata a inceput totul cu marsul biciclistilor (despre a carui incidente am scris in postul asta). 5000 de biciclisti au defilat prin Bucuresti cerandu-si dreptul la piste dedicate, drept ignorat pana acum de primarie. Spre seara s-au alaturat protestelor principale cu care deja m-am obisnuit. Scopul in acea zi a fost unul interesant a fost formarea unui lant uman in jurul Parlamentului. Tel indeplinit cu succes, in ciuda scepticismului mei din prima ora.Read More

Praf in ochi

Secretul magiei este distragerea atentiei. Cu cat te uiti mai aproape la ce ti se spune sa te uiti, cu atat vezi mai putin. Pentru ca secretul e in alta parte. Asa ca atunci cand vine magicianul Ponta vine si spune: bravo, ati castigat ! Ei bine ar trebui sa ne uitam in alta parte.
Ponta a dat azi o declaratie de presa conform careia proiectul este mort si se va vota impotriva. Suna bine, nu ? Suna cam ca ceea ce vrea lumea sa auda. Dar doar suna.  S-a cerut retragerea proiectului de lege si nu votarea lui. Nu s-a intamplat absolut nimic, s-a spus. Doar pare. O iluzie.

Read More

Ziua a 8-a de proteste

Si elefantul a crescut. A mancat, s-a ingrasat pana a atins proportii incat toata presa din camera a inceput sa se sufoce. In cele din urma a trebuit si ea sa recunoasca ca intr-adevar in camera se mai afla un animalut. Nu mare, dar e acolo, spune ea incercand sa respire.
Ziua a 8-a de proteste a fost grandioasa. Am plecat vreo 3000 (cred) de la Universitate si am ajuns, dupa ce am dat ocolul Bucurestiului pe la Victoriei, Stefan cel Mare, Obor, peste 10.000 tot la Universitate. Lumea scanda aceleasi lucruri ca in zilele trecute, dar predominant a fost “Iesi din casa, daca iti pasa”. Si lumea a iesit iar fiecare grup de oameni care se alatura multimii era intampinat cu aplauze. M-am asezat in doua randuri pe un loc inalt si am stat si am filmat gloata cum trece. A durat 20 minute. Nu am alergat in viata mea atat cat mi-a trebuit sa ajung dintr-un capat in altul al coloanei.  Au fost mai multi copii si oameni mai in varsta ca de obicei dar majoritatea tot tineri . La ferestre (multe avand umina stinsa) se puteau vedea capete si blitz-uri.

Read More

Ziua a 4-a de proteste

Vezi si “Deschide televizorul, inchide ochii”   ,   “Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?

 

Ziua a 4-a de proteste a a fost pana acum si cea mai incinsa. Am reusit cu ocazia asta sa imi incasez si niste gaz in ochi. Protestatarii au incercat in multiple randuri sa rupa  baricada de jandarmi. De fie care data a iesit cu gaz lacrimogen, cu bruscari si cativa pumni si picioare (din partea jandarmilor).
In schimb pot spune ca m-au impresionat putin jandarmii. M-a impresionat privirea lor,  m-a impresionat neajutorarea lor in fata propriei situatii.  Culmea e ca intre partidele de conflict se putea discuta foarte ok cu ei, erau intelegatori si umani, multi protestatari chiar faceau asta. A fost un lucru care mi-a placut. Cred ca si daca imi incasam niste bastoane sau scuturi in cap nu as fi putut sa ma supar, si o mare parte din oameni simteau la fel. Intreaga miscare mi-a adus putin aminte de protestele din anii 60, de celebrul flower power. Se pare ca avem si noi contra-cultura noastra.
In cele din urma o parte din protestatari au reusit sa iasa din grup si sa se adune mai multi pe Regina Elisabeta unde in cele din urma am si fost lasati sa intram. Si strada a fost din nou a noastra. Si s-a dansat, si s-a sarbatorit, si s-a scandat.

Read More

Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?

 

Chiar asa. Despre ce e vorba ? Daca intrebi lumea de pe strada e mai pestrita ca o multinationala. Unii au venit din patriotism pe ideea de “nu ne vindem tara !”. Altii au venit pe ecologie. Unii ca sa isi exprime ura fata de guvern iar altii fata de Basescu. Iar multi au venit fara sa stie macar ce vor, doar  pentru ca era pe facebook.

Read More

Shells

I keep having this feeling that there’s something very wrong with this country. It keeps killing the souls of the people, and sometimes I am in a tram and all I see is empty life-like shells . And not because of poverty, but I think it’s because of  the basis of how this society works (or doesn’t ), the way a family becomes a family here, the  parents, etc. Before you even reach adulthood you no longer have a will, a soul or a mind of your own. You just exist, rich or pour.

note : taken with the nex-5.Read More

Umbrellas

8 of march 2010. A once in a lifetime experience for Barcelona people and even more unique for me being there at the right time, as this was the only time it really snowed in 25 years. Most people there never saw snow, and for the kids in the streets it was like heaven. In fact everyone became a little kid seeing that view and all were either playing, talking on the phone about it or taking pictures. On the bad side they say that the city was in complete collapse that day (you know, the kind of collapse you see in Bucharest the whole winter when it snows). Costa Brava however was devastated. 4 days after I booked a  hotel in Plaja d’aro but when I got there it was a disaster. Palm trees were scattered on the roads and when I got to the hotel I was welcomed with a candle and an extra set of blankets as there was no electricity since the storm.Read More

New year post.

Berlin new year. What can I say, I was expecting something completely different than this.
First of all the city is incredibly dangerous on new year . Every skinhead getting drunk and aggressive for no reason. The good thing is that police is everywhere and that saved me a couple of times not getting beaten or robbed.
Not to mention the fact that 20 minutes before 0:00 the Brandenburg Gate area got so crowded that we literally almost got killed in a stampede . Judging by the number of ambulances afterwards some people really got hurt, and we had to celebrate new year separated in the chaos. From what I have read on the internet, this was supposed to be the biggest open air party in the whole world, with more than a million people gathering at the gate. To me it was just chaos, cold (more cold than I have ever experienced anywhere) and a lot of firecrackers thrown everywhere with no  judgment. All in all it was very interesting to see such thing, but I wouldn’t recommend it unless you don’t care too much for your safety .
The new year in Amsterdam, even if the sheer amount of firewarks and crackers was 10 times as big, it was fun, everyone was high (compared to drunk here) and there was a sense of safety that made me enjoy it very much. I will probably go there again.

Read More