Cand eram mic de multe ori stateam intins pe acoperisul casei la bunici si ma holbam ore in sir la stele. Eram fascinat de imenistatea universului, de misterul care se ascunde in spatele covorului nesfarsit de puncte mici si stralucitoare. Mi-am pastrat fascinatia respectiva si e unul din motivele pentru care viata mea a decurs cum a decurs.
Cand m-am facut mai mare mi-am luat prima luneta, era o chestie de 3 milioane din pavilionul H, lentila frontala 50mm, nimic extraordinar dar a fost prima oara cand am distins cu ochiul liber silueta lui Saturn si mi-am satisfacut o mare curiozitate din copilarie. Mai tarziu m-am apucat de fotografie, am lasat luneta deoparte si am inceput sa explorez lumea prin prisma obiectivului. Apoi am trecut prin perioada psihedelicelor si am explorat universul prin perspectiva universului insusi. Apoi mi-am luat si un microscop si am explorat lumea sub-milimetrica.
Mai apoi, fiind la reducere si avand un pret decent mi-am luat si un telescop, un Astromaster 130EQ , telescop foarte decent pentru pret dealtfel. Din pacate era foarte mare, greu de dezansamblat , carat si montat la loc si in plus s-a stricat si focuserul foarte rapid. Asa ca l-am lasat la firma la ultimul etaj sa se bucure altii de el.
Atunci cand m-am hotarat sa cumpar Tamronul din titlu am facut-o cu doua ganduri simultane.
-Sa am un tele-obiectiv foarte puternic dar care sa isi mentina portabilitatea in rucsac, sa fie sharp si sa nu depaseasca 1000E avand in vedere ca in general fac fotografie de peisaj iar teleul e de departe cel mai putin folosit. Asta s-ar putea sa se schimbe in curand insa.
-Sa dubleze ca telescop si luneta terestra pentru studierea frumusetii cerului si a dormitoarelor vecinelor.
Asadar in momentul in care a aparut pe stoc la F64 m-am dus, l-am testat jumate de ora acolo in toate felurile si dupa ce m-am convins l-am luat, impreuna cu un adaptor Kenko Lens2Scope. Din pacate in ultima perioada nu am mai iesit nicaieri sa fotografiez in natura asa ca nu prea ma pot lauda cu asta. Din fericire insa un nou microb s-a nascut in mine, cel al astrofotografiei, microb pe care as vrea sa il las sa isi faca de cap o perioada macar, fara insa a mai investi in echipament. Stiu insa ca e un teren destul de periculos insa ma bazez pe faptul ca stilul meu de viata nu permite echipamente mari si greu de transportat asa cum sunt majoritatea celor pentru astrofotografie.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi comand un motoras pentru montura telescopului de care vorbea mai devreme in speranta ca voi putea in felul asta sa realizez niste fotografii stelare decente. Din pacate respectivul motoras e mai mult o jucarie si in niciun caz nu poate tine un tracking stabil. E analog, viteza trebuie setata ochiometric si cu cat bateria se consuma cu atat scade si ea. Insa macar am incercat. I-am montat motorasul, am reusit sa imi fac din Poxipol un adaptor pe care sa prind aparatul foto de trepied, am asteptat o noapte senina fara luna si am dat o fuga la 30km pe A1 spre Ploiesti pentru a scapa de luminile orasului.
Cam asa arata respectivul adaptor din poxipol, o bucata de tabla si niste cauciuc.
Si cam asa arata cea mai ok tentativa de Andromeda. O singura expunere, 15 secunde (maximul pe care il ducea trackerul), iso 12.000
Foarte incantat ca am resuit sa fac ceva din prima insa in acleasi timp extrem de dezamagit de calitatea si incomoditatea monturii de telescop m-am hotarat sa fac o investitie suplimentara (cu jumatate de inima) si dupa cateva nopti de cautari pe net am hotarat sa merg cu trepiedul foto Manfrotto pe care il aveam deja, impreuna cu capul de bila Joby (idem) si sa comand un Ioptron SkyTracker , cel mai compact si complet dintre trackere, aici in poze:
Setup-ul pentru astrofotografie, esentialul fiind trackerul IOptron
Set-up pentru observatii astronomice. Un adaptor Kenko Lens2Scope si un extender Sigma 1.4x.
Rezultatul ? Dupa inca o seara petrecuta de data asta pe langa Vanatorii Mici si cu multiple expuneri de 30 secunde si iso 800 am obtinut asta :
Andromeda-Tamron-150-500-VC Andromeda realizata cu obiectivul in cauza, 6d, Un cap de bila Joby, Ioptron SkyTracker si un trepied Manfrotto. 10 expuneri de 30 secunde la iso800, 600mm si diafragma 6.3. extrem de putin cropat.
Orion, folosind si un filtru Astronomik CLS pentru eliminarea poluarii luminoase
Vulcanii Noroiosi. Cerul e expus 8 minute la iso 800 si 16mm F4 folosind trackerul. Pamantul la fel, dar cu trackerul oprit.
Nebuloasa America de Nord.
E inca departe de ce as putea si ce sper sa obtin mai departe insa e un inceput foarte bun. M-a ajutat extrem de mult faptul ca puteam sa controlez aparatul, sa previzualizez si sa fotografiez fara sa ma ating de aparat si sa creez vibratie. Cei care inca nu stiu de DSLR Controller ar face bine sa afle inainte de a da o caruta de bani pe telecomenzi si device-uri care nu fac nici macar un sfert din ce face ala 🙂
Inainte sa ajung la testele efective ale obiectivului iata o poza cu luna facuta aseara din mana si avand si teleconvertorul sigma 1.4x pe el.
Crop 100% al lunii pe 6d cu Tamronul si convertor 1.4x Sigma. aprox 900mm @ f6.3
Imaginea intreaga
Si acum sa vorbim putin si despre obiectiv. Ma luasem cu povestile si uitasem despre ce urma sa scriu.
Pe scurt obiectivul e foarte foarte cool. E sharp pe toata plaja focala, e suficient de compact si usor (1.8kg) incat sa incapa in rucsac acolo unde statea pana acum Canon 70-200 F4 L IS, e rapid in focus, suficient de precis si mai mult decat orice : are 600 nenorociti de milimetri focala 🙂
Probabil unii ar spune ca acel 6.3 nu e extraordinar, dar hai sa vorbim putin si despre asta.
Exista doua motive pentru care vrem diafragma cat mai deschisa :
-La distanta focala de 600 e nevoie de expunere mai scurta si deci creste foarte mult noise-ul
-Bokeh.
Al doilea motiv pica intrucat 6.3 este arhisuficient la 600mm cat sa existe un blur frumos in spate.
Cat despre primul motiv faza e asa : E acelasi motiv de zeci de ani. Diafragmele nu s-au modificat cu nimic in timp. Sensibilitatea la lumina a senzorilor a crescut, a crescut iarasi, s-a dublat si s-a triplat iar apoi s-a quadriplat. Nu mai este un motiv valid. Unde inainte un 6.3 cu iso 800 era o problema estetica majora acum nu mai este. Nici cu 1600 si chiar 3200 nu mai este. Vremurile s-au schimbat. Prefer un tele mai ieftin, cu o diafragma mai inchisa dar pe care sa il si port la mine versus o magaoaie de 10 kile care costa cat o masina.
Si acum si rezultatele testelor de sharpness. Cele de vigneta sunt irelevante in era digitala iar aberatiile cromatice usoare le rezolva lightroom in 2 clickuri.
Pentru testele de sharpness am realizat o serie imagini din mana, de pe cladirea in care lucrez. Inainte de a prezenta cropurile 100% iata 2 din imaginile originale, la 600mm si 150, f6.3 si respectiv 5.0 (pentru a vedea worse case-ul). Aici se poate vedea si raportul de zoom la respectivele distante focale. Click dreapta, open in new tab/window.
150mm , f5.0, centru
150mm , f5.0, colt
150mm , f6.3, centru
150mm , f6.3, colt
150mm , f8.0, centru
150mm , f8.0, colt
300mm, f5.6, centru
300mm, f5.6, colt
300mm, f6.3, centru
300mm, f6.3, colt
300mm, f8.0, centru
300mm, f8.0, colt
500mm, f6.3, centru
500mm, f6.3, colt
500mm, f6.3, margine
500mm, f8.0, centru
500mm, f8.0, colt
500mm, f8.0, margine
600mm, f6.3, centru
600mm, f6.3, colt
600mm, f6.3, margine
600mm, f8.0, centru
600mm, f8.0, colt
600mm, f8.0, margine
Concluzie: Singurul minus real pe care l-am gasit obiectivului e ca e un aspirator de praf. Dupa doar cateva zile de folosire se puteau vedea intre elementele frontare o gramada de particule.
Plusuri:
-Foarte sharp si la 600mm si utilizabil (fara autofocus) cu un teleconvertor
-Autofocus surprinzator de rapid si exact (daca e la zi cu firmware-ul). Comparativ cu cel de pe 70-200 F4 L IS
-Raport ideal intre marime, greutate si portabilitate la nivel de superzoom
-Pret excelent pentru ce ofera
-Cu un adaptor lens2scope devine un telescop impresionant. Se mai poate adauga un teleconvertor de cel putin 1.4x fara sa piarda vizibil sharpness.
-Ideal pentru astrofotografie
-Stabilizare de imagine eficienta
Minusuri:
-Se umple rapid de praf pe dinauntru si asta devine destul de deranjant la nivel psihologic.
-Inelul de zoom se invarte invers fata de canon
-E, totusi destul de greu si mare si se simte la rucsac
The end.
Un review-ul foarte frumos. Imi plac mult pozele si cuvintele cu care ai scris acets articol minunat.
Super tare articolul. Cat despre pasiunea pentru astrofotografie, tot respectul. In cazul de fata Tracker-ul face toti banii.
Draga Aurel, multumesc pentru acest review frumos.
Minunate astrofotografiile.
Eu am camerele foto Pentax K-1 si Pentax K-3 II , care au ambele functia de astrotracer, dar din pacate Tamron.com, nu vrea sa faca Tamron 150-600mm si pentru sistemul Pentax.
Mai nou a aparut Tamron sp 150-600mm f/5-6.3 di vc usd g2 , rezistent la praf si umezeala si din cate se pare , mai bun, decat cel pe care il ai tu in prezent.
Acum pe 28 septembrie va apare la vanzare si abia astept un review profesionist la el.
Doamne ajuta, Valeriu