Ziua a 8-a de proteste
Si elefantul a crescut. A mancat, s-a ingrasat pana a atins proportii incat toata presa din camera a inceput sa se sufoce. In cele din urma a trebuit si ea sa recunoasca ca intr-adevar in camera se mai afla un animalut. Nu mare, dar e acolo, spune ea incercand sa respire.
Ziua a 8-a de proteste a fost grandioasa. Am plecat vreo 3000 (cred) de la Universitate si am ajuns, dupa ce am dat ocolul Bucurestiului pe la Victoriei, Stefan cel Mare, Obor, peste 10.000 tot la Universitate. Lumea scanda aceleasi lucruri ca in zilele trecute, dar predominant a fost “Iesi din casa, daca iti pasa”. Si lumea a iesit iar fiecare grup de oameni care se alatura multimii era intampinat cu aplauze. M-am asezat in doua randuri pe un loc inalt si am stat si am filmat gloata cum trece. A durat 20 minute. Nu am alergat in viata mea atat cat mi-a trebuit sa ajung dintr-un capat in altul al coloanei. Au fost mai multi copii si oameni mai in varsta ca de obicei dar majoritatea tot tineri . La ferestre (multe avand umina stinsa) se puteau vedea capete si blitz-uri.
Asocieri disociative
Vezi si “Deschide televizorul, inchide ochii , Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ? si Ziua a 4-a de proteste
#rosiamontana
Am auzit in multiple randuri lucruri de genul “Bai, m-as duce la proteste, dar ala nu e un protest. E un eveniment de facebook, un gathering. Niste hipsteri care nu au treaba”. Am auzit si lucruri de genul “Nu asa se protesteaza, se protesteaza cu ura, se da cu pietre, te lupti pentru ceea ce crezi, nu stai in fund si bei bere”.
Ziua a 4-a de proteste
Vezi si “Deschide televizorul, inchide ochii” , “Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?”
Ziua a 4-a de proteste a a fost pana acum si cea mai incinsa. Am reusit cu ocazia asta sa imi incasez si niste gaz in ochi. Protestatarii au incercat in multiple randuri sa rupa baricada de jandarmi. De fie care data a iesit cu gaz lacrimogen, cu bruscari si cativa pumni si picioare (din partea jandarmilor).
In schimb pot spune ca m-au impresionat putin jandarmii. M-a impresionat privirea lor, m-a impresionat neajutorarea lor in fata propriei situatii. Culmea e ca intre partidele de conflict se putea discuta foarte ok cu ei, erau intelegatori si umani, multi protestatari chiar faceau asta. A fost un lucru care mi-a placut. Cred ca si daca imi incasam niste bastoane sau scuturi in cap nu as fi putut sa ma supar, si o mare parte din oameni simteau la fel. Intreaga miscare mi-a adus putin aminte de protestele din anii 60, de celebrul flower power. Se pare ca avem si noi contra-cultura noastra.
In cele din urma o parte din protestatari au reusit sa iasa din grup si sa se adune mai multi pe Regina Elisabeta unde in cele din urma am si fost lasati sa intram. Si strada a fost din nou a noastra. Si s-a dansat, si s-a sarbatorit, si s-a scandat.
Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?
Chiar asa. Despre ce e vorba ? Daca intrebi lumea de pe strada e mai pestrita ca o multinationala. Unii au venit din patriotism pe ideea de “nu ne vindem tara !”. Altii au venit pe ecologie. Unii ca sa isi exprime ura fata de guvern iar altii fata de Basescu. Iar multi au venit fara sa stie macar ce vor, doar pentru ca era pe facebook.
Deschide televizorul, inchide ochii
Vezi si “Deci despre ce e vorba in protestele cu Rosia Montana ?”
3000 protestatari in Bucuresti. Peste 5000 in Cluj. Peste 15000 in toata tara, Ieri la miezul noptii site-ul antena 3 avea fix 0 stiri despre asta pe prima pagina.
Va mai amintiti protestele anti-Basescu de acum mai bine de un an ? Ce frumos relatau cu entuziasm de la fata locului, ba chiar montasera si un ecran mare acolo pentru ca revolutia sa fie televizata cum trebuie. Mai mai ai fi zis ca sunt de partea oamenilor.
Priveste…
Doar priveste. Fara sa judeci, fara sa crezi, fara sa te gandesti, fara sa te intrebi, fara sa filtrezi, fara sa cauti sens. Si sunt aici. Totul este aici, in nimic, de o frumusete de nedescris.
Dar te-ai intrebat. Ai judecat, ai filtrat, te-ai gandit si ai interpretat.
DMT, LSD si natura realitatii.
Sa o spun ? O sa o spun pentru ca imi sta pe limba de multi ani si e ca o mancarime pe care simt nevoia sa o scarpin altfel nu imi da pace. Face parte, cred, din felul pe care mi l-am format de a interpreta si expune mai departe cum vad lucrurile.
Daca ma intreaba cineva care este cea mai extraordinara, deosebita, incredibila experienta pe care am avut-o asta amarata (sau nu) raspunsul e cat se poate de simplu: D.M.T (ca si LSD-ul dealtfel si in oarecare masura si ciupercile magice). Pe o scara de la zero la plus infinit unde orice alta experienta este la 0, DMT-ul e la plus infinit.
Envo realtime shader
ver 1.1 released. Changes and new features in the Changelog .
Also the shader is now in the official polycount wiki page.
The view from up there
Vederi de pe ghetarul Eyjafjallajökull din perioada eruptiei vulcanului. Unul din regretele mele a fost ca nu am fost suficient de pregatit sa pot urca pana la el, in timp ce persoanele care au plecat la drum odata cu mine probabil au reusit.
A world of ash
Aceste 3 fotografii (dintre care una doar reprocesata) sunt de acum mai bine de 2 ani, din Islanda. Va amintiti norul acela de cenusa vulcanica ce a blocat intregul trafic aerian din Europa ? El e. Iar intregul peisaj ce se forma in urma lui era parca o serie de imagini din “the Road”. Goale, gri, lipsite de viata si de vizibilitate, lipsite de oxigen si lumina directa a soarelui. Ca un nor mare de ceata format din miliarde de granule de nisip fin, uscat, intepator la gust. Fiecare fotografie facuta in afara masinii a fost facuta in 5-10 secunde, rapid, fara respiratie si chiar si asa ajunsesem gri cu totul si cu narile si ochii plini de cenusa. 1 an dupa asta si obiectivele de la aparat inca nu au scapat de huruiala datorata prafului din ele.
The great glacier
Vatnajökull este, dupa cum spuneam, cel mai mare ghetar din Islanda. Cuvintele sunt de prisos in a descrie cat de mare este, sau mai degraba cat de maiestuos se simte odata ce ai ajuns acolo. Un munte de zapada ce pare sa curga pretutindeni de mii de ani, fara inceput si fara sfarsit, in suvoaie ce se despica si se unesc ca niste vene uriase din care toata apa pamantului ia nastere. Imposibil de inconjurat cu masina, singura metoda este sa il abordezi dinspre exterior spre interior prin cele cateva zone care iti permit. Prin sud-est, de-a lungul soselei 1 se gasesc singurele fasii ce pot fi accesate relativ usor, in zona lacului glaciar Jokulsarlon, dealtfel zona destul de batuta de turisti. Pentru cei ce vor avea curiozitatea sa viziteze Islanda recomand o plimbare singuratica pe o portiune de ghetar (lucru pe care eu nu am resuit sa il fac decat pret de vreo 100m, si alea extrem de riscante datorita lipsei echipamentului necesar). Dar cine stie ce rezerva viitorul, si poate voi ajunge sa il escaladez. Daca nu in viata asta in alta sigur. Si daca nu acest specific ghetar atunci unul ca el. Si daca nu un ghetar atunci ceva cu aceeasi simbolistica, intr-o alta lume, intr-o alta forma. Asa, am trecut si de momentul in care am deviat usor in directii obscure. Sau nu…
In imagini se pot vedea nesfarsitele fasii de gheata cu noroi ce formeaza suprafata ghetarului. Sub aceasta suprafata gheata insa e transparenta ca sticla. Mai jos se pot vedea si 2 oameni intr-o expeditie pe ghetar, mai exact sapand scari in gheata si pregatind un traseu.
Tuscany, Cinque Terre
Am petrecut 7 zile in zona Toscana, Italia.
Una peste alta a fost frumos iar oameni mi s-au parut mult mai prietenosi si ok decat in zona Romei (de care am ramas profund dezamagit). Evident si peisajele au fost pe masura.
Am inchiriat din Pisa o masina (surprinzator de ieftin fata de alte locuri), m-am revazut cu prieteni mai vechi si am stat noptile in Sienna, Poggibonsi si La Spezia. Primele doua se gasesc in Toscana si nu sunt foarte multe de spus ce nu s-a spus prin mii de fotografii asa cum o sa spun si eu in unele posturi ce urmeaza. La Spezia insa se afla in vecinatatea rezervatiei Cinque Terre, o mica zona de coasta la Marea Mediterana formata din 5 orasele (satuce) superbe si foarte linistite. Cele 5 fac parte din patrimoniul Unesco si desi sunt destul de pline de turisti sunt pastrate impecabil si nici nu au aerul ala claustrofob si imbaxit asa cum sunt obisnuit. Apa e calda chiar si acum iar in Manarola de exemplu se gasesc niste stanci numai bune pentru sarit. In sate sunt destule restaurante cu mancare buna si relativ ieftina iar colinele din jur pe care se pot strabate trasee (foarte similare cu cele montane) sunt pline de livezi de maslini si vii. Pentru un timp am putut sa uit de ale mele probleme si ganduri, sau daca nu sa uit macar sa le privesc mai detasat, aproape resemnat.
Foggy sunday afternoon
Dupa cum povesteam, in ziua a 3-a un nor de joasa altitudine a cuprins intrega zona din sud intr-un val de ceata. La intoarcere am oprit din nou pe malul lagunei Jokulsarlon si dupa cum credeam, fata de noaptea precedenta ,acum se umpluse totul de turisti. Iar combinatia de lumina, gheata, ceata si oameni au creata un spectacol vizual rar, suprarealist si mai ales absolut fotografic.
Of fire and ice
Cu atata usurinta ne separam noi oamenii de natura si intotdeauna privim restul ca “pamantul”. Ca un intreg inseparabil, ceva inocent ce trebuie pastrat intact. Ne privim adesea ca asupritori care consuma tot si restul naturii traind in pace. Uitam ca in restul planetei si probabil la un nivel de neperceput pentru noi, mai sus, e doar o lupta salbatica pentru supravietuire. Nu exista inocenta, nu exista bine si rau, exista o goana si o lupta continua ce nu se va termina niciodata, un razboi perpetuu. Specii intregi de animale dispar doar ca sa faca loc altora si o rasa de capre atinge un continent nou din intamplare si neavand inamici naturali acolo distruge si mananca tot, lasand in urma un desert arid.
Niciodata nu privim subsistemele, privim ca un ansamblu.Read More